Astăzi (Joi, 12.11.2009) intrăm în a doua sesiune a lucrurilor teoretice cu Fabrica de bărbaţi!
Dacă nu avem teorie bună – nu putem avea acţiuni şi practică bună şi corectă.
La ora 20.30, în sala C3, la Universitatea Emanuel, ne întâlnim pentru a începe un nou studiu.
Acest al 2 lea post, despre giuvaerul pierdut al închinării, este petru cei care vor să savureze ceva marca Tozer.
Deşi Dumnezeu vrea ca noi să ne închinăm Lui, nu ne putem închina lui în orice fel vrem noi. Cel care ne-a creat pentru a ne închina, a hotărât şi felul şi care ne vom închina Lui. El primeşte numai închinarea pe care El însuşi a hotărât-o.
Există o închinare falsă de tip Cain, care este închinarea fără ispăşire. Cel care vrea să se închine lui Dumnezeu fără să fi fost curăţit de cărbunii de pe altar. Aceasta înseamnă şi să iei păcatul mai puţin în serios decât ar trebui. Read the rest of this entry »
Ideea acestui post a fost stârnită în capela din această după-amiază şi printre alte cuvinte ideea era că pentru ca să poţi avea răspunsuri prompte şi corecte într-o relaţie trebuie să ştii cum să pui întrebări.
Moise ajunge în Madian, fugind de frica lui Faraon, şi tot acolo ajunge să se şi căsătorească. Interesant este cum a făcut-o.
Ştim că Moise era puţin bâlbâit însă ştim deasemeni că nu toate fetele sunt deranjate de momentele de panică pe care un băiat le trăieşte atunci când vine în faţa ei să-i declare dragostea.
Unde ne întâlnim?
În cultura (sau subcultura) noastră se obişnuieşte ca o fată şi un băiat să se cunoască la o întâlnire într-un loc şi un ambiant plăcut care să favorizeze un răspuns pozitiv din partea fiecăruia – credem noi că acela e locul potrivit.
Răspunsul meu din acest post nu vrea să fie pentru întrebarea cine poate face ceva ci dacă acel cineva are autoritatea să facă ceva. Prin autoritate înţelegem dreptul cuiva de a impune o credinţă şi/sau o acţiune.
Care persoane din blogosferă ar trebui luate în serios şi care dintre ele ar trebui băgate în seamă? Cele care pot manipula, cele care au pliscul lat, cele care se manifestă torenţial în vorbire, cei agresivi şi bătăuşii virtuali, cei care ştiu să scrie, ce care ştiu ce să scrie?
Câteva exemple de autoritate, ceea ce înseamnă autoritatea şi ceea ce nu este ea: Read the rest of this entry »
Mai ales în spaţiul virtual, şi mă refer acum cu precădere la mediul evanghelic, au fost extrem de multe dispute şi discuţii pe diverse teme şi despre diverse personalităţi din mediul evanghelic românesc.
În toate aceste discuţii se poate observa o tentativă a împăciuitorilor de a opri orice fel de abordare a subiectelor de acest gen sub pretextul că Domnul Isus ne-a spus să nu judecăm.
Mă voi opri asupra altui verset din Biblie citat foarte des în disputele interminabile de pe bloguri sau diferite site-uri. El spune cine acoperă o greşeală, caută dragostea, aşa că noi trebuie (spun ei) să acoperim greşeală.
Vreau să spun la ce nu se referă acest verset.
Read the rest of this entry »
Cred că în atmosfera zăpăcită pseudo-carismatică avem nevoie să ştim şi alte lucruri pe care le face Duhul Sfânt decât cele cu care suntem toată ziua bombardaţi. Nu uit însă că multe din lucrările care se pun în seama Duhului Sfânt nu sunt ale Lui ci ale unui duh – cu siguranţă nu cel Sfânt.
1. Duhul sfânt îi va învăţa pe credincioşi toate lucrurile şi le va aduce aminte ce i-a învăţat Isus (Ioan 14:26)
2. Duhul Sfânt Îl va mărturisi pe Isus. Ucenicii vor fi şi ei martorii lui Isus, deoarece ei au fost cu El de la început (Ioan15:26-27).
3. Duhul Sfânt va dovedi lumea vinovată de păgat, neprihănire şi judecată. Aceasta implică o mustrare care aduce cu sine convingere (Ioan 16:8).
4. Duhul Sfânt îi va călăuzi pe credincioşi în tot adevărul. El nu va vorbi de la El, ci va spune tot ce va fi auzit (Ioan 16:13)
Mama obişnuieşte să-mi scrie mereu câte o scrisoare mai mică sau una mai mare, de cele mai multe ori câte una mare. Redau mai jos ultima ei scrisoare inspirată dintr-una din cărţile lui Tozer:
Pentru ca am observat ca ai unele dificultati in a te lasa iubit de Dumnezeu si de oameni am gasit de bine sa reproduc finalul cartii lui Tozer – Intorc vorba diavolului. Îmi pare sublim prin profunzimea si simplitatea cu care acest om al lui Dumnezeu explica cum totusi impotriva oricarei logici Dumnezeu ne iubeste
Noi nu putem intelege aceasta ravna a lui Isus de a ne iubi, de a ne ajuta si de a ne binecuvanta, pentru ca El nu are cu adevarat nevoie de noi.
Unul din atributele Sale este omnipotenta, asadar El nu are nevoie de noi. Dar taina acestui lucru este ca El ne iubeste! Read the rest of this entry »
Observ cu nesiguranţă în inimă cum evanghelismul modern obişnuieşte să folosească un limbaj familiar şi colocvial atunci când vorbeşte despre Dumnezeu iar lucrul acesta aproape că mă înspăimântă.
Astăzi când ni se spune despre Dumnezeu că este Tatăl nostru noi inevitabil ne gândim la faptul că ne putem tutui cu El şi că ne manifestăm toate capriciile în prezenţa Lui. Ba mai mult, putem pretinde de la El diverse lucruri pentru că El trebuie să aibă grijă de noi.
Unii au obrăznicia să spună că Dumnezeu este obligat să ne asculte pentru că El este Tatăl nostru. Dumnezeu într-adevăr ne ascultă şi ne-a ascultat mai mult decât am putea noi să-i mulţumim într-un milion de ani dar El niciodată nu e obligat să ne asculte.
De ce ne gândim la Dumnezeu într-un mod aşa de superficial, îndrăzneţ şi uşuratic? Răspunsul este că noi avem o concepţie despre ce înseamnă a fi tată total deformată. Read the rest of this entry »
Am senzaţia că mare parte din lucrurile pe care le facem azi în biserică nu au nici un scop. Dumnezeu ne-a creat cu un scop ca să-L glorificăm pe El şi să ne bucurăm de EL pentru totdeauna.
Există oameni simpli, oameni obişnuiţi, oameni care preferă să creadă decât să cunoască şi care preferă să se închine decât să descopere – aceştia au o perspectivă mai simplă şi mai frumoasă asupra lumii.
Se întâmplă să fac parte din acel segment al Bisericii lui Hristos de pe pământ care nu se teme de cuvântul “sentiment”. Am trecut printr-o perioadă când oamenii ne vorbea despre o credinţă “oarbă”. Vroiau să ne atârne ca pe o piele de şobolan ce se usucă la uşă.
Închinarea înseamnă să simţi în inimă, să exprimi corespunzător ceea ce simţi – acel simţ umilitor, dar încântător de veneraţie pătrunsă de admiraţie, şi acel fior de uimire.
Ni s-a întâmplat un lucru groaznic dacă putem explica credinţa creştină. Raţionalismul evanghelic încearcă să explice totul dar aşa scoate misterul din viaţă şi din închinare. Când ai scos misterul – L-ai scos pe Dumnezeu afară pentru că niciodată nu-L vom putea înţelege pe deplin.
Dacă auzi un evanghelist modern ai să înveţi că Hristos a fost trimis ca să scăpăm noi de tutun, că Hristos a venit ca să scăpăm noi de iad şi atunci când vom fi bătrâni şi obosiţi, să avem un loc unde să mergem.
Scopul lui Dumnezeu în trimiterea Fiului Său a fost ca El să ne poată restitui giuvaerul pierdut, giuvaerul închinării; ca să ne întoarcem şi să facem din nou acel lucru pentru care am fost creaţi iniţial – adică să ne închinăm Domnului în frumuseţea sfinţeniei Lui.
Tradiţia ne poate ajuta să înţelegem Scriptura şi aplicaţia ei. Părinţii Bisericii au ceva de spus, însă scrierile lor trebuie privite ca nişte comentarii asupra textelor nu ca text biblic în sine. Ele trebuiesc consultate aşa cum sunt consultate şi alte comentarii.
În acest fel ei funcţionează ca autorităţi judiciare. Lor nu trebuie să li se îngăduie niciodată să înlocuiască Scriptura.
Noi nu venerăm tradiţia şi nici nu o pune pe acelaşi piedestal pe care se află Biblia. Autoritatea tradiţiei vine din întrebuinţa şi elucidarea Scripturii dar ea nu este aceeaşi cu autoritatea Scripturii.
Ori de câte ori o tradiţie, indiferent că este o învăţătură străveche sau cea a unui recunoscut lider de astăzi, intră în conflict cu semnificaţia Bibliei, tradiţia trebuie să facă loc Scripturii.
Millard J. Erickson
Weekendul acesta am fost împreună cu o parte din grupa management anul 3 (de la UEO) la Alba-Iulia.
A fost un timp deosebit şi Dumnezeu ne-a binecuvântat cu prezenţa lui în locurile în care am fost şi am slujit.
Am (re)învăţat în acest weekend că Dumnezeu dă biruinţă printr-un mic număr ca şi printr-un mare număr şi că biruinţa este întotdeauna a Domnului.
Un om inactiv este atelierul diavolului, şi mâinile inactive sunt uneltele lui.
Astăzi ne-a vizitat (şi) preşedintele senatului Mircea Geoană. Nu prea îmi place politica şi evident nici nu mă preocupă, doar mă dezgustă de multe ori.
Întrebările puse domnului Mircea Geoană m-au ajutat însă să cred că sunt oameni care încă mai luptă pentru ceva ce s-ar putea face în ţara noastră (nu mă refer la senator).
Puteţi citi aici câteva dintre ideile domnului Mircea Geoana iar aici o injecţie pentru gripa electorală care urmează.
Mircea Geoană răspunde întrebărilor puse de rectorul Universităţii Emanuel – Dr. Paul Negruţ
Mircea Geoană răspunde întrebării puse de decanul Universităţii Emanuel – Dr. Marius Cruceru
Dacă nu-ţi exersezi muşchii, înţepeneşti, şi dacă nu-ţi exersezi mintea te prosteşti.
Te gândeşti, de multe ori, ca dacă vei primi sau avea un anumit lucru sau dacă ţi s-ar împlini un vis, vei fi cel mai fericit.
Adevărul este că, nu doar că atunci când îl primeşti nu vei primi odată cu acel vis satisfacţia dorită, dar vei trăi una dintre cele mai profunde dezamăgiri pe care oamenii le experimentează.
Satisfacţia supremă se găseşte în Persoana lui Hristos, doar în Această Persoană dar cauţi această satisfacţie în alte locuri şi lucruri datorită vechii naturi care încă mai zvâcneşte în tine.
Problema nu este doar că nu vei primi satisfacţia dorită şi împreună cu ea lucrul dorit ci vei experimenta un gol mai adânc decât cel pe care l-ai avut înainte să fi primit sau să ţi se fi împlinit acel vis.
Niciodată dezamăgirile nu te vor lăsa la fel cum ai fost înainte de a le experimenta. Read the rest of this entry »
De ce îngăduie Dumnezeu suferinţa? Totuşi aceasta nu e tocmai întrebarea corectă. Întrebarea corectă este: De ce hotărăşte Dumnezeu suferinţa?
Chiar dacă nu suntem persecutaţi şi ucişi pe capete ca în alte perioade ale istoriei când creştinii erau exterminaţi sau cum se întâmplă la ora actuală în ţări unde există persecuţie totuşi fiecare creştin adevărat are în viaţa lui semnele suferinţei.
Sunt ele permise doar, sau sunt îngăduite?
Aceasta face parte din planul lui Dumnezeu pentru poporul Lui, la fel cum suferinţa şi moartea lui Isus au făcut parte din planul lui Dumnezeu pentru mântuire (Fapte 4:27-28, Isaia 53:10).
Este adevărat că Satan poate fi agentul imediat al suferinţei, dar el nu poate face nimic fără permisiunea lui Dumnezeu. Pavel descrie suferinţa ca pe un dar şi un har de la Dumnezeu … (Filipeni 1:29).
Iacov plasează întreaga viaţă, inclusiv acele piedici din calea planurilor noastre care par întâmplătoare, sub suveranitatea lui Dumnezeu (Iacov 4:13-15)
Scriitorul Epistolei către Evrei pune întreaga suferinţă sub stindardul disciplinei iubitoare a lui Dumnezeu. El nu permite suferinţa la întâmplare, ea este un plan pentru sfinţirea noastră. (Evrei 12)
‘Totuşi’, poate spune cineva, ‘atât de departe cât ai mers până acum, se pare că tu consideri că motivul pentru care omul nu vine la Hristos este că ei nu vor, mai degrabă decât că nu pot.’ Adevărat, foarte adevărat.
Cred că cel mai mare motiv al neputinţei omului este încăpăţânarea voinţei lui. Aceasta odată biruită, cred că cea mai mare piatră este dată la o parte de la mormânt şi cea mai grea parte a bătăliei este deja câştigată.
Dar permiteţi-mi sa merg puţin mai departe. Textul meu nu spune, ‘Nici un om nu va veni’, ci spune ‘Nici un om nu poate veni’. Acum, mulţi interpreţi cred că verbul poate aici este doar o expresie puternică neavând mai mult înţeles decât cuvântul va. Sunt sigur că acest lucru nu este corect. Read the rest of this entry »
Un oarecare Ion a fost spamat săptămâna aceasta pentru sinceritatea sa ieşită din comun şi manifestată printr-o caracterizare care nu mă defineşte în nici un fel şi pe care nu o pot reproduce.
LavHm a fost spamat astăzi pentru acelaşi stil revoltător, răzbunător, jignitor şi ofensator. Totuşi cred că LavHm merită un răspuns la comentariul său izbitor de cult:
- felul in care trebuia sa il lauzi trebuie sa fie “halal, todah, taquah”. Read the rest of this entry »
Aproape că şi creştinii de rând au auzit tot felul de reacţii contra ineranţei Scripturii şi evident a autorităţii sale şi poate că nu puţini se întreabă cum mai putem susţine autoritatea şi inspiraţia Scripturii.
Voi prezenta câteva exemple care vin în favoarea ineranţei Scripturii, exemple formate şi corelate cu cele mai des întâlnite obiecţii la adresa ineranţei Bibliei.
1. Biblia poate fi inerantă şi totuşi să folosească limbajul obişnuit, de fiecare zi.
- Este exact ceea ce se întâmplă din perspectiva vorbitorului (pământul se roteşte nu soarele – totuşi e adevărat să spui că soarele răsare) Read the rest of this entry »
|
