Noi, oamenii facem ceea ce suntem.

• Noi, oamenii facem ceea ce suntem.
• Ce suntem este mult mai important decât ceea ce facem

      Gândiţi-vă de exemplu la problema cumpătului. Întotdeauna găsim câte o nouă strategie de a acoperi acest drac. A-ţi pierde cumpătul nu este o stare a nervilor ci o stare spirituală, o stare a inimii. Omenirea a încercat să îmbunătăţească natura umană în multe feluri. De exemplu, încercăm să facem acest lucru prin educaţie. Cred în educaţie, cred în instruire. Educaţia este menită să ne facă cetăţeni mai buni. Instruirea ne determină reflexele astfel încat să ne comportăm într-o manieră predeterminată. Dar nici educaţia, nici instruirea nu ne pot oferi o natură nouă.

      Zgârcenia, este acea mână care are mâncărimi, dragoste de bani există în majoritatea oamenilor, nimic din întreaga lume nu-i va putea schimba. Nu este nici o apă curăţitoare în Gange sau în vreun alt rău care să spele această înclinaţie spre lăcomie.

      Să ne gândim de exemplu la ură. Nu există nici o lege împotriva URII – atâta timp cât ea există înlăuntrul unui om. Ura nu poate fi dovedită într-un tribunal. Inculpatul poate fi tot atât de plin de ură precum Satan, dar dacă el sau ea zâmbeşte frumos în boxa martorilor, juriul va da verdictul: „Nevinovat”. Nu există lege împotriva urii aşa că oamenii formulează legi care să împiedice oamenii să-şi exprime ura.

Dacă te gândeşti la o faptă dându-ţi consimţământul la ea, ai făcut acel lucru şi dacă ai făcut-o, ai făcut ceea ce eşti.