Nu a venit vremea…

2 “Aşa vorbeşte Domnul oştirilor: ,Poporul acesta zice: ,N-a venit încă vremea pentru zidirea din nou a Casei Domnului!’

Stăm şi aşteptăm, câţiva cu inimă frântă, cei mai mulţi nepăsători şi mulţumiţi cu starea aceasta. Personal cred că în zilele acestea biserica e atacată mai mult ca oricând de erezii, evanghelii şi prooroci falşi, de un duh de obişnuinţă şi inerţie spirituală, toate lucrurile merg înainte, trece timpul şi noi odată cu el, trece viaţa şi noi odată cu ea ….

Postul şi rugăciunea de altădată … nu mai sunt ceea ce erau, cântările nu mai sunt pline de foc şi har ca mai de mult când inima ţi se vărsa înaintea Lui, când îi simţeai prezenţa şi fizic …

4 “Dar pentru voi a venit oare vremea să locuiţi în case căptuşite cu tavan, când Casa aceasta este dărâmată?”

“secolul vitezei” – nu mai avem timp!, 20 de minute pe genunchi e EXTREM de mult, dar nu aceasta contează … problema e în inimă.

Ne-am dedicat lucrărilor noastre, serviciilor şi scolilor noastre, famililor, vrem să agonisim, să strângem, să ne facă o stare, un nume şi să trăim mai bine pentru că suntem scârbiţi de sărăcie şi un trai prost! Dar oare în Biserica când va veni TREZIREA??? După ce ne vom pune noi la punct? După ce vom fi noi destul de înstăriţi?

Vă întrebaţi unde sunt dărâmăturile? Unde este focul Duhului SFânt de la amvoane? Unde este ungerea Duhului SFânt care ar trebui să fie peste predicatori? Unde este cântarea şi rugăciunea cu foc? Unde este dorul pentru Casa Domnului şi timpul petrecut împreuna cu fraţii?

Unde este pasiunea aia care nu te lasă să nu vorbeşti despre Hristos, care nu te lasă să stai în casă când este timp de părtăşie în Biserică? Care nu te lasă rece faţă de fraţii în nevoie, care nu te lasă nemişcat faţă de mulţimile care merg cu viteza luminii spre focul iadului?

Ne-am mulţumit că am ajuns aici…şi am pierdut focul

Nu mai avem aşteptări … nu mai vrem să-L cunoaştem pe Dumnezeu

Nu ne mai temem de DUmnezeu – nu-L cunoaşte, şi ne temem de satan şi lumea aceasta!

5 Aşa vorbeşte acum Domnul oştirilor: “Uitaţi-vă cu băgare de seamă la căile voastre!

6 Semănaţi mult, şi strângeţi puţin, mâncaţi, şi tot nu vă săturaţi, beţi, şi tot nu vă potoliţi setea, vă îmbrăcaţi, şi tot nu vă este cald; şi cine câştigă o simbrie, o pune într-o pungă spartă!
7 Aşa vorbeşte Domnul oştirilor: ,Uitaţi-vă cu băgare de seamă la căile voastre!

Soluţia?

8 Suiţi-vă pe munte, aduceţi lemne, şi zidiţi Casa! Eu Mă voi bucura de lucrul acesta, şi voi fi proslăvit, zice Domnul.”
9 “Vă aşteptaţi la mult, şi iată că aţi avut puţin; l-aţi adus acasă, dar Eu l-am suflat. Pentru ce? zice Domnul oştirilor. Din pricina Casei Mele, care stă dărâmată, pe când fiecare din voi aleargă pentru casa lui.