Gata! Plătesc Preţul!

Dar cel de-al doilea aspect legat de voia Lui este unul pe care rareori îl luăm în considerare: latura activă a voii lui Dumenezeu. Luăm noi în serios, în mod activ şi voluntar, poruncile lui Dumnezeu, făcând schimbări pozitive în vieţile noastre, după cum ne călăuzeşte Dumnezeu, pentru a aduce întreaga noastră viaţă în concordanţă cu Noul Testament? Aceasta este partea activă a voii lui Dumnezeu pe care aş recunoaşte-o drept reformă în biserică şi, cu siguranţă, ar avea ca urmare trezirea.

Mulţi se mulţumesc doar să stea pe băncile bisericii şi să cânte: „Facă-se voia Ta, Doamne”. Ei sunt supuşi acestei interpretări a voii lui Dumnezeu: „Indiferent ce vrea Dumnezeu să facă, eu sunt de acord.” Sunt supuşi într-un mod pasiv. Dar oare sunt ei gata să audă vocea lui Dumnezeu, să împlinească poruncile Sale şi să facă ceea ce El vrea? Această atitudine ar însemna o participare activă, o acceptare a voii lui Dumnezeu şi punerea întregii vieţi în concordanţă cu învăţătura Noului Testament.

Cele două nu pot fi separate Unii oameni, atunci când citesc Biblia, spun că nu pot înţelege de ce Ilie şi alţi bărbaţi aveau o asemenea putere activă cu Dumnezeul cel viu. Răspunsul la această întrebare este destul de simplu. Dumnezeu l-a auzit pe Ilie pentru că Ilie L-a auzit pe Dumnezeu. Dumnezeu a făcut ceea ce i-a cerut Ilie pentru că Ilie făcuse ceea ce Dumnezeu îi ceruse. Aceastea două nu pot fi separate.

Când vrem să luăm în considerare voia activă a lui Dumnezeu pentru vieţile noastre, ajungem imediat să cunoaştem într-un mod personal crucea, deoarece voia Lui este locul necazului binecuvântat, dureros şi roditor! Apostolul Pavel ştia lucrul acesta şi l-a numit „părtăşia suferinţelor lui Hristos”. Convingerea mea este că unul din motivele pentru care noi manifestăm o putere spirituală atât de mică este faptul că noi nu suntem gata să acceptăm şi să experimentăm părtăşia suferinţelor Mântuitorului, adică să acceptăm crucea Sa.

Cum putem avea şi cum putem cunoaşte intimitatea binecuvântată cu Domnul Isus, dacă noi nu vrem să mergem pe drumul pe care ni L-a arătat El? Nu o avem pentru că noi refuzăm să punem voia lui Dumnezeu în legătură cu crucea.

Toţi sfinţii mari erau obişnuiţi cu crucea, chiar şi cei care au trăit înainte de Hristos. De fapt, ei erau familiarizaţi cu crucea deoarece ascultarea le-o adusese. Toţi creştinii care trăiesc în ascultare deplină, vor experimenta crucea şi vor vedea că sunt deseori încercaţi în duhul lor. Dacă-şi cunosc inimile, ei vor fi pregătiţi să-şi poarte crucea, atunci când timpul acesteia va veni.

Gândiţi-vă la Iacov, cel din Vechiul Testament şi observaţi direcţia din care a venit crucea sa: exact din sinele lui pământesc. I-a luat ceva timp să descopere natura inimii sale, să recunoască şi să mărturisească faptul că crucea lui Iacov era însuşi Iacov.

Citiţi din nou despre Daniel şi veţi vedea că lumea era crucea sa. Uitaţi-vă la Iov şi vă veţi da seama că diavolul a fost crucea lui. Diavolul l-a răstignit pe Iov, lumea l-a răstignit pe Daniel şi Iacov a fost răstignit pe lemnul propriei „Iacovităţi”, carnea sa. Cercetaţi vieţile apostolilor din Noul Testament şi veţi afla că crucile lor au venit din partea autorităţilor religioase.

Copiii lui Dumnezeu trebuie să fie gata pentru tot ce aduce crucea sau, în caz contrar, vom pica testul cu siguranţă! Este dorinţa lui Dumnezeu să se ocupe astfel de noi în privinţa tuturor lucrurilor pe care lumea le admiră şi le înalţă, pentru ca noi să le putem vedea în lumina adevărată. El ne va trata fără milă pentru că vrea să ne ridice fără măsură, aşa cum a făcut cu Fiul Său pe cruce!

De aceea eu cred că Dumnezeu va răstigni fără milă pe aceia pe care El vrea să-i ridice nemăsurat de mult! De aceea, noi, ca şi credincioşi, trebuie să-I predăm Lui controlul deplin asupra a tot ceea ce noi considerăm a fi de valoare în termeni de putere omenească, talente şi realizări. Lui Dumnezeu Îi face plăcere să zădărnicească tot ce vine sub masca puterii umane – care, de fapt, este slăbiciunea mascată! Puterea noastră intelectuală, mintea noastră strălucită, nenumăratele noastre talente – toate acestea sunt bune dacă Dumnezeu a rânduit aşa, dar în realitate, ele sunt slăbiciuni umane deghizate. Dumnezeu vrea să ne răstignească din cap până în picioare – făcând în aşa fel încât puterile noastre să fie ridicole şi nefolositoare – în dorinţa de a ne ridica nemăsurat de mult pentru gloria Sa şi pentru binele nostru veşnic. Îndrăznim noi să conştientizăm ce lucru minunat este faptul că Domnul întregii creaţiuni vrea să ne ridice într-o poziţie aşa de înaltă de glorie şi rodnicie? Putem concepe că Dumnezeu vorbeşte cu îngerii şi cu toate creaturile care împlinesc voia Sa spunând despre noi: „Capacul este luat de pe acest copil al Meu! Pentru el nu va exista nici un nivel maxim, nu există măsură pentru ceea ce el poate avea şi nu există nici o limită până unde aş putea Eu să-l duc. Lăsaţi-l deschis. Îl voi ridica fără măsură pentru că am putut să-l răstignesc fără milă!”

Întrebarea esenţială este aceasta: Există în noi o râvnă şi o dorinţă fierbinte pentru crucea pe care El vrea să o arate prin noi? Deseori, noi cântăm: „Pune crucea Ta înaintea ochilor mei care aproape se închid, / Luminează întunericul şi arată-mi cerurile”.

Fiecare în parte, spunem de multe ori că aşteptăm trezirea. Trezirea va veni la noi şi în noi când o vom vrea cu adevărat şi când vom plăti preţul. Aţi ajuns în locul cercetării inimii, în locul agoniei în Duhul, în locul necazului şi al durerii binecuvântate, de dragul lui Isus?

Fără această decizie şi fără această predare, te poţi ruga pentru trezire până în ziua morţii. Te poţi alătura unor grupuri, poţi sta treaz ca să te rogi pentru trezire toată noaptea, dar nu vei câştiga decât experienţă şi probabil singura pierdere va fi somnul! Noi trebuie să îndrăznim să ne rugăm: „Oh, Dumnezeule, răstigneşte-mă din cap până în picioare; aştern în ţărână slava vieţii ca fiind moartă!”

Aceasta este reforma de care avem nevoie!