Emo gospel … 2
iunie 13, 2008Spuneam în postul anterior că voi da răspuns spre sfârşitul lui dacă ceea ce ai experimentat cândva cu privire la mântuirea şi salvarea ta a fost real sau nu.
Parafrazez, spun aşa ca să nu citez spusele lui Paul Washer greşit.
Cum ştii că ai crezut atunci? – Pentru că crezi şi astăzi
Cum ştii că ai fost schimbat? – Pentru că Hristos te schimbă şi astăzi!
Cum ştii că rugăciunea aia a fost reală? – Pentru că de atunci continui să te rogi
Cum ştii că Duhul Sfânt te-a călăuzit atunci? – Pentru că şi astăzi te călăuzeşte
Astăzi trebuie să se întâmple la fel. Dacă nu e aşa, nu-ţi dau eu verdictul, dar ar trebui să-ţi pui semne reale de întrebare despre momentul ăla.
Ţin să precizez şi cred din toată fiinţa mea că o întoarcere reală la Hristos este compusă dintr-o zdrobire profunda a inimii, o inimă smerită şi mâhnită din pricina păcatului. O dorinţă arzătoare după Dumnezeu şi NIMIC altceva. Aceasta este pentru mine o pocăinţă reală. Asta ţine. Toate manipulările psihologice ale predicatorilor care te pot face să plângi puţin şi să-l compătimeşti pe Isus pentru jertfa Sa, toate încercările de a te face să devii sensibil pentru a lua o decizie negândită, sunt eretice şi sunt diavoleşti.
Mântuirea cuprinde pocăinţă şi credinţă. Sunt două aspecte inseparabile oricât ai încerca, şi decizia … da, decizia trebuie luată de toată fiinţa ta, sentiment, minte şi voinţă.
Şi sigur că dacă îmbrăcămintea, atitudinile, comportamentul, vorbirea, gândirea se aseamănă cu a lumii, ai o problemă pe care neapărat trebuie să o rezolvi.
Nu vreau să las situaţia în aer şi fără speranţă. Educaţia, etica, legea sunt bune însă nu pot rezolva problema sufletului tău şi nici problema păcatului tău. Nu sunt împotriva legii şi a educaţiei dar dacă strângi din dinţi nu vei fi vindecat de mânia ta, amărăciunea ta, ura ta, mintea ta bolnavă şi îmbibată cu gânduri rele, inima ta lovită de păcat şi sfâşiată. Singura şansă este o prăbuşire conştientă la picioarele crucii Lui Hristos, abia atunci când eşti frânt, zdrobit şi realizezi că nu ai cale de scăpare, că ai falimentat, că eşti un eşec şi îţi doreşti să-L ai pe Dumnezeu chiar dacă ai fi să mergi în iad pentru asta, ABIA ATUNCI … vei fi schimbat.
Ai mare dreptate… insa se intampla ceva… ai fost schimbat, ai fost mantuit… dar cand incepi sa te uiti spre lume… ispita este foarte mare sa placi ei si in acelasi timp cand incepi sa ignori semnalele pe care Duhul Sfant ti le da … `ai grija asta nu`…defapt ajungi sa nu mai deosebesti soapta Duhului care iti spune ce e bine si ce e rau, ajungi sa ai standardele lumii pt ca te ghidezi dupa ce zice ea… cand nu mai privesti la Domnul defapt te uiti la lume, cand cauti sa placi altcuiva decat Domnului ajungi sa fii ca cel pe care il cauti…
Mai stim noi care sunt standardele Domnului? mai stim noi ce e bine si ce e rau? Mai stim noi ce vrea Domnul? il cunoastem noi pe Domnul sau am ajuns sa stim doar despre Domnul?
O, Doamne ai mila de noi!
Nu pot să zic decât Amin
Într-adevăr, aşa este cu pocăinţa. Şi dacă tot ai amintit de Paul Washer, tot el zicea în una dintre predicile sale că “dacă nu ai o nouă relaţie (atitudine) fată de păcat, nu ai o nouă relţie cu Dumnezeu”.
Ai precizat undeva că “da, decizia trebuie luată de toată fiinţa ta, sentiment, minte şi voinţă.”
Personal, cred că decizia trebuie luată, mai puţin cu sentimentul, deoarece acestea vin dintr-o “inimă rea şi stricată”, aşa cum spune Biblia. Nu prea poţi avea încredere cu aşa ceva. De fapt, sentimentele sunt educate, aliniate, în conformitate cu credinţa, în timp, şi brusc. Ca să înţelegi ţi mai bine:
“Simţi acum că Il iubeşti pe Dumnezeu aşa cum Îl iubeai, să zicem, la început? … sau, nu au fost momente în care nu prea simţeai nimic pentru El, sau doreai mai mult să simţi şi nu puteai?”
De fapt, iubirea, dragostea ta pentru El nu s-a schimbat niciodată, (dragostea, se ştie, este o atidudine, voinţă) doar sentimentele ţi-au jucat feste. Tu chiar dacă nu simţi în această secundă că Îl iubeşti atât de tare, totuşi nu este aşa pentru că tu faci ceva pentru El (scrii un blog, de exemplu), iei atitudinea aceea de iubire, dragoste.
Sper că nu am plictisit, şi sper că nu am deranjat cu opinia mea.
Îmi place ce am citit pe blogul tău, de aceea o să mă mai întorc. Te-am pus la blogroll, sper să nu fie o problemă.
Dumnezeu să îţi întărească paşii şi condeiul pentru slava Sa!
@Andrei J
Cand am spus de sentiment nu m.am referit la “a simti” ca il iubesti pe Dumnezeu ci dorinta care creeaza in tine sentimente pentru Domnul.
Nu m-ai plictisit, multumesc de vizita, de parere si de adaugarea la blogroll. Dumnezeu sa te calauzeasca.