De ce ne pedepseşte Dumnezeu?

Din cauză că eşuăm în a înţelege de ce Dumnezeu foloseşte metode variate în procesul sfinţirii putem avea parte de crize spirituale sau depresie. E ceva ascuns,  ceva ce încercăm să ascundem şi din fire suntem aşa, vrem să arătăm că totul este bine, că ne descurcăm însă ştim extrem de bine că lucrurile nu stau de loc aşa.

Încep prin a spune că mântuirea e lucrarea întreagă a lui Dumnezeu care duce la sfârşit ceea ce începe, Dumnezeu nu începe o lucrare ca apoi să o abandoneze sau s-o lase într-o stare incompletă ci El are un scop final şi anume acela de a-şi petrece veşnicia împreună cu noi în glorie.

Pavel vorbeşte despre ţepuşul din carne care a fost pentru ca să îl ţină într-o stare spirituală corectă ca nu cumva să se îngâmfe.

Ce înseamnă a pedepsi? De multe ori ne rezumăm doar la partea aplicativă – dureroasă însă pedeapsa cuprinde şi acea parte a instruirii, educării şi scopul esenţial este acela de a stimula dezvoltarea unui copil pentru a crea un adult.

Cum îşi pedepseşte Dumnezeu copiii?

O face de obicei prin diferite circumstanţe însă trebuie să ştim că nimic nu este accidental.

Împrejurările ne afectează permanent şi scopul lor este să ne aducă la sfinţire – împreujurări agreabile şi dezagreabile. Trebuie să fim atenţi să percepem lecţiile, să căutăm să punem întrebări.

Dumnezeu pedepseşte uneori prin suferinţă trupească şi cei care spun că Dumnezeu vrea ca toţi să fim sănătoşi contestă Scripturile. Voia Lui Dumnezeu este mult mai importantă decât sănătatea trupească.

Câteodată Dumnezeu pare să-şi retragă Faţa de la noi cu un scop precis. (Iov) Aceasta este o pregătire pentru scopul final pe care îl are Dumnezeu cu noi, Dumnezeu face totul din dragoste, şi totul e spre binele nostru.

Scopul suferinţei este creşterea ta, instruirea ta, dezvoltarea ta, lucrurile pe care le sfueri sunt o parte a pedepsirii tale.

Sunt anumite neajunsuri pe care le avem şi pentru care avem nevoie de corecţii. În viaţa de credinţă există pericole cu care ne confruntăm şi împotriva cărora trebuie să ne protejăm. Într-adevăr nu ajungi în starea de desăvârşire imediat ce te întorci la Hristos.

Dumnezeu foloseşte pedeapsa pentru anumite probleme specifice.

Mândria spirituală, folosită într-un sens periculos şi greşit. Ni se spune despre Apostolul Pavel că i s-a pus un ţepuş în carne pentru a-l proteja.

Un alt pericol este acela al încrederii în sine . Dumnezeu la înzestrat pe om cu talente şi pericolul este ca omul să se bazeze numai pe sine şi abilităţile sale şi să creadă că nu mai are nevoie de Dumnezeu.

Există mai apoi pericolul de a fi atras de lume. Nu este vorba că un om se retrage şi decide în mod deliberat să se întoarcă înapoi în lume. Aşa că trebuie pedepsit ca nu cumva să înceapă în a iubi lucrurile lumeşti.

Un alt pericol e a ne lăsa pe tânjeală, de a fi satisfăcuţi de poziţia pe care am atins-o în viaţa de credinţă – automulţumire, îngâmfire. Nu suntem modernişti, nu credem în ceea ce cred mulţi astăzi, suntem creştini cu adevărat, încetăm să facem  anumite lucruri care ştim că sunt greşite. Ne lăsăm pe tânjeală şi nu mai creştem. Există pericolul teribil de-al uita pe Dumnezeu, de-a nu-l mai căuta.

Cel mai mare principiu este că Dumnezeu ne pedepseşte pentru că suntem copii. Dumnezeu pedepseşte pe cine iubeşte.

De câte ori este necesar ca Domnul să ne pedeapsească pentru a ne îndrepta gândul spre cer. Ne agăţăm atât de mult de lume încât Domnul e nevoie să facă ceva care să ne arate foarte clar că lucrurile care ne leagă de lume sunt fragile şi pot fi distruse într-o secundă.

5 Şi aţi uitat sfatul, pe care vi-l dă ca unor fii: “Fiule, nu dispreţui pedeapsa Domnului, şi nu-ţi pierde inima când eşti mustrat de El.
6 Căci Domnul pedepseşte pe cine-l iubeşte, şi bate cu nuiaua pe orice fiu pe care-l primeşte.”
7 Suferiţi pedeapsa: Dumnezeu Se poartă cu voi ca şi cu nişte fii. Căci care este fiul pe care nu-l pedepseşte tatăl?
8 Dar dacă sunteţi scutiţi de pedeapsă, de care toţi au parte, sunteţi nişte feciori din curvie, iar nu fii.

Vinovaţi pentru răspândirea Evangheliei – Norvegia

Pe ce pantă primejdioasă ne aflăm, pe când în România oamenii încă mai sunt în stare să-ţi dea în cap dacă vrei să le spui ceva despre Evanghelie, în ţările dezvoltate, eşti dat în judecată – mult mai simplu. Oamenii nu ştiu să-şi susţină credinţa, nici să şi-o apere sau să o argumenteze însă se ţin cu dinţii de credinţa adevărată sau cei care nu au una se agaţă de drepturile lor şi te poţi trezi oricând că eşti acuzat de viol.

Doi misionari creştini, arestaţi de poliţia norvegiană în luna mai, pentru răspândirea cuvântului Evangheliei, în timpul unei parade de la Oslo care sărbătorea ziua aniversară a apariţiei constituţiei ţării,  au fost găsiţi vinovaţi de o curte de judecată norvegiană.

Poliţia norvegiană arestează misionari pentru răspândirea Evangheliai la parada naţională
Europa începe o tranziţie care îndepărtează toleranţa faţă de libertatea omului de a vorbi în public, iar Norvegia este în fruntea acesteia.

Preluat de aici

De ce Winnetou, de ce nu “winnetou”?

De ce winnetou? Nici nu mai ştiu exact ce am scris pe fostul blog (www.winnetou.wordpress.com) despre motivul pentru care mi-am ales acest nume pentru blog însă mi-e clar în minte şi-mi amintesc că am fost fermecat de personajul acesta celebru din romanele lui Karl May datorită calităţilor sale impresionante şi frumos zugrăvite. Ca adolescent, în perioada visurilor mele, mi-am folosit imaginaţia la maxim şi am contemplat, visat la ce aş putea fi având unele din calităţile lui winnetou, ba chiar încercam să-mi formez apucăturile după ceea ce citeam.

Punctul de cotitură însă nu a fost când m-am întâlnit cu Winnetou în cărţile lui Karl May – care mi-a marcat lumea imaginară ci momentul în care l-am cunoscut pe Hristos, moment în care mi s-au dezlegat tainele universului meu, întrebările care mă măcinau şi cărora nu le puteam da răspuns, unele din ele aducându-mă nu de puţine ori în crize; Astfel, am înţeles pentru ce am fost creat, de ce exist pe pământul acesta, care este scopul lui Dumnezeu pentru viaţa mea şi ce anume trebuie să fac cu viaţa aceasta pentru ca să fiu binecuvântat – să lumineze fața Lui peste mine – să fie El mulțumit de mine.

De ce am renunţat la “Winnetou”?

Am renunţat la vechiul blog din câteva motive din care precizez doar trei: primul care m-a făcut să-i dau delete a “venit” într-o zi, în timp ce meditam la viaţă, la ceea ce sunt şi ce fac şi la ceea ce vreau să fac, și mi-am dat seama că petreceam prea mult timp cu blogul, timp pe care ar fi trebuit să-l dedic în acea perioadă îndeosebi studiului. Un alt motiv a fost numele blogului pe care nu-l puteam schimba, nume pe care l-am ales înainte să fi înţeles într-adevăr ce vrea Dumnezeu de la viaţa mea şi care nu e tocmai potrivit cu ceea ce sunt acum și chemarea mea. Şi ultimul motiv de care îmi amintesc este că am vrut să şterg o parte din trecutul meu zbuciumat şi neliniştit care era și scris, și care  îmi amintea foarte clar de ceea ce am fost. Trecut de care nu sunt mândru şi de care m-am despărţit prin tot ceea ce înseamnă o trăire nouă.

Poate că nu li se pare corect unora însă eu ştiu că Dumnezeu m-a iertat, m-a vindecat şi mi-a dat o slujbă nouă indiferent de ceea ce am fost înainte şi am refuzat să-mi creez singur momente care să-mi aducă aminte de ceea ce am fost, într-o manieră care mă poate dărâma sau trage în jos.

De ce noul blog? Este ceva ce îmi place, mă pasionează, mă cheamă …. chemarea la trezire spirituală reală şi la o cunoaştere profundă a lui Dumnezeu.

Vânătoarea curvei

Pentru că sunt băiat, pentru că mulţi ironizează subiectul şi râd a prostie şi nebuneală, pentru că în biserici se discută rar şi doar predicatorii vestiţi au tupeul să o facă, pentru că de multe ori pe bloguri, site-uri se scriu prostii doar de fun, pentru că subiectul e interesant şi de interes, vreau să scriu câteva lucruri pe care le-am găsit în Proverbe şi pe care le-am înţeles aşa cum urmează. E primul post pe care îl scriu pe această temă şi nu ştiu dacă va mai urma ceva de genul.

Cam aşa stăm la subiectul cu fata modernă. Vreau să accentuez: NU E O GENERALIZARE, dar e extrem de întâlnit tipul acesta de fată. Va fi o analiză telegrafică. Enjoy.

- Îţi aleargă înainte – v10 (nu trebuie să te rogi de ea, e amabilă, e draguţă, e extrem de darnică de foarte multe ori, se oferă să ajute. Nu descurajez amabilitatea şi fineţea fetelor însă sper că ştiţi la atitudinile la care mă refer)

- E îmbracată ca o curvă – v 10 (cum o fi îmbrăcămintea aia? De multe ori când văd fete care presupun că nu-s curve, mă duc totuşi cu gândul la una dintre ele. De fapt, multe fete afirmă că nu ştiu prin ce anume au provocat imaginaţia bolnavă a bărbaţilor, vreau să vă dau un răspuns simplu: hainele care descoperă, scot în relief părţile excitante ale corpului)

- Bună de gură – v11 (nu e rău să fii bună de gură la rugăciune de exemplu, sau atunci când vrei să încurajezi pe cineva, însă o femeie gâlcevitoare îţi creează o stare de îţi doreşti să locuieşti în colţul acoperişului decât în casă cu ea.)

- Fără astâmpăr – v11 – picioarele nu’i puteau sta acasă: când în uliţă, când în pieţe, pe la toate colţurile, ( în locurile populate, unde poate fi observată, unde poate atrage – seduce – să-şi ducă scopurile la îndeplinire, mereu în centrul atenţiei, mereu are de spus ceva, e apreciată, e căutată)

- Stă la pândă, umblă noaptea – v9 (o fată cuminte şi sănătoasă, cu intenţii curate, nu obişnuieşte să umble noaptea aiurea, e clar că se exclud cazurile când e nevoie să mergi noaptea … lucru, şcoală, etc)

- L-a îmbrăţişat, l-a sărutat – v13 (nu o să fac acum teologie şi nici să vă dau motive de ce nu ar trebui să facă aşa ceva o fată decât dacă cineva e nelămurit şi vrea într-adevăr motive, niciodată nu va pierde ocazia să te sărute de noapte bună, de la revedere, rămas bun şi alte ocazii care se înmulţesc după nevoi)

- Faţă fără ruşine – v13 (te minte în faţă, îţi spune atât de uşor că te iubeşte … se simte atât de bine în prezenţa ta, de multe ori fără să te cunoască, ce scopuri o fi având?; e posibil ca să-şi bată apropouri sincere şi finuţe însă foarte multe au obiceiul să-ţi spună pe şleau cum stă treaba)

- Împodobită, stropită cu mirodenii – v17 (sunt sigur că poate fi valabil ca motivul stropirii să fie unul pentru propria plăcere – „să mă simt bine”, însă când pierzi vremea în faţa idolului (oglinzii) excesiv, sau în grupul sanitar în aşa fel încât timp de câteva zeci de minute nimeni nu mai are şansă să folosească locul respectiv e ameninţător acest lucru fără doar şi poate. Deasemeni când o fată deţine tot felul de zugrăveli şi varuri pe anumite părţi ale corpului în exces, avem o problemă sau chiar mai multe: complexe, dorinţe de seducere, ascunderea adevăratei înfăţişare ceea ce înseamnă minciună, înşelătorie şi făţărnicie)

- Dorinţa ei? – v18. Să se îmbete de dragoste, să se desfăteze cu desmierdări (transpus într-un cadru modern: „am nevoie să fiu iubită” sau „să mă simt apărată, protejată”…eu cred că o fată cuminte va fi protejată de Domnul până la momentul când o va preda legal în mâinile unui bărbat în stare să facă asta cu succes.

- Ademeneşte prin buzele ei ademenitoare – v21 (cunoaşteţi voi frământările şi mâncărimile de buze, ori culorile stridente pe care le folosesc pentru colorarea lor, eu tot nu înţeleg o chestie – ce are culoarea lor originală?)

Pe scurt:

- Ademeneşte cu frumuseţea ei (Proverbe 6:25)

- Ademeneşte cu pleoapele ei (Proverbe 6:25)

- Ademeneşte cu buzele (Proverbe 7:21)

- Ademeneşte prin îmbrăcăminte (Proverbe 7:10,16,17)

- Ademeneşte prin parfumul ei (Proverbe 7:17)

- Ademeneşte prin vorbe, este iscusită în vorbire (Proverbe 7:11, 6:24)

Proverbe 7
7 Am zărit printre cei neîncercaţi, am văzut printre tineri pe un băiat fără minte.
8 Trecea pe uliţă, la colţul unde stătea una din aceste străine, şi a apucat pe calea care ducea spre locuinţa ei.
9 Era în amurg, seara, în noaptea neagră şi întunecoasă.
10 Şi, iată că, i-a alergat înainte o femeie îmbrăcată ca o curvă şi cu inima şireată.
11 Era bună de gură şi fără astâmpăr; picioarele nu-i puteau sta acasă:
12 când în uliţă, când în pieţe, pe la toate colţurile stătea la pândă.
13 Ea l-a îmbrăţişat şi l-a sărutat, şi cu o faţă fără ruşine i-a zis:
16 Mi-am împodobit patul cu învelitori, cu aşternut de pânzeturi din Egipt;
17 mi-am stropit aşternutul cu smirnă, aloe şi scorţişoară.
18 Vino, să ne îmbătăm de dragoste până dimineaţă, să ne desfătăm cu desmierdări!
21 Tot vorbindu-i, ea l-a ademenit, şi l-a atras cu buzele ei ademenitoare.

27 Casa ei este drumul spre locuinţa morţilor, drumul care pogoară spre locaşurile morţii.

Ce nu poate face Dumnezeu?

…nădejdea vieţii veşnice, făgăduite mai înainte de veşnicii de Dumnezeu, care nu pote să mintă. Tit 1:2

Ce minunat! Dumnezeu a făgăduit viaţa veşnică înainte de veşnicii, înainte ca să existe creaţia, înainte ca să fi existat primul om şi prima generaţie de oameni a putut beneficia de această făgăduinţă a vieţii veşnice pe care noi acum o dobândim prin credinţa în Hristos Isus.

Prima întrebare care mi-a răsunat în minte şi a fost inevitabilă a fost aceasta: Dacă a făgăduit înainte de veşnicii aceasta, cui a făgăduit-o? Nu ştiu! Probabil că sieşi şi-a făgăduit, a făcut aceasta făgăduinţă mărturie fiind ceea ce exista atunci, însă îmi place enorm de mult.

Al doilea lucru care este minunat pentru noi este că Dumnezeu nu poate să mintă. Superb! Dumnezeu nu va avea niciodată intenţia de a-şi lua cuvântul înapoi, de a se răzgândi, de a face o promisiune şi de a nu putea să şi-o ţină. Deci tot ce spune Dumnezeu, El va vrea, poate şi va face!

Gândiţi-vă la promisiunile pe care Dumnezeu le face în Scripturi, însuşiţi-vi-le şi credeţi-le, Dumnezeu le va împlini însă sunt două lucruri pe care cred că ar trebui să le ţinem minte totdeauna: Dumnezeu face lucrurile în modul în care El vrea – nu putem să-i stabilim noi metode lui Dumnezeu în care să lucreze, asta depinde în totalitate de El, şi al doilea lucru pe care am vrut să-l spun e că Dumnezeu lucrează când vrea El, asta cere de la noi seriozitate, hotărâre şi stăruinţă după caz.

Aş vrea să precizez doar două promisiuni:

1. Una e în versetul pe care l-am scris la începutul postului: nădejdea vieţii veşnice făgăduite. Trebuie să fim siguri că Dumnezeu ne-a dăruit mântuirea în dar şi că nimic nu ne poate despărţi de dragostea lui Dumnezeu şi deasemeni că suntem strămutaţi în împărăţia Fiului dragostei Lui. Nu vă temeţi, Dumnezeu nu-şi ia cuvântul înapoi. Să trăim conform acestei nădejdi! Nu vă înşelaţi însă, Dumnezeu nu se lasă batjocorit, ce seamănă omul aceea va şi secera – trebuie spus şi lucrul acesta.

2. Făgăduinţa Duhului Sfânt.

Căci făgăduinţa aceasta este pentru voi, pentru copiii voştri, şi pentru toţi cei ce sunt departe acum în oricât de mare îi va chema Domnul, Dumnezeul nostru.

Ai primit chemarea? atunci poţi beneficia şi de făgăduinţă. Nu te lăsa înşelat de satan şi nici de alte învăţături care neagă Scriptura şi autenticitatea ei, nu te lăsa dus în eroare de nici o învăţătură care trece în galop pe lângă anumite pasaje din Scriptură sau care le neagă complet considerându-le nevalabile pentru timpurile noastre.

Făgăduinţa este pentru toţi! Nu renunţa indiferent de cât timp va trebui să stai înaintea Domnului pentru ea, Dumnezu alege când şi cum să ţi-o ofere. Crede doar.

Dumnezeu nu poate să mintă! Aleluia!

Obosind in facerea binelui

Ce se întâmplă e că oamenii devin obosiţi şi extenuaţi în timp ce merg pe calea îngustă. Aici diavolul face ceva mult mai subtil, în sensul că nimic nu pare a fi greşit. Este cazul acelora care se află pe drumul bun şi într-o direcţie bună. Se mişcă în sensul bun, dar necazul e că la un moment dat îşi târâie picioarele, au capetele plecate şi mâinile fără putere.

Este etapa care urmează experienţei iniţiale atunci când totul era nou şi surprinzător, minunat şi limpede, etapă în care faceam constant noi descoperiri care păreau fără sfârşit. Brusc însă am devenit conştienţi de faptul că ele par să aibă un sfârşit şi acum viaţa de credinţă a devenit o obişnuinţă. Nu mai suntem suprinşi de anumite lucruri aşa cum eram la început, deoarece ne-au devenit familiare şi le cunoaştem. Fiorul care ne anima la fiecare nouă descoperire în etapa de început, pare să fi dispărut.

Ori de câte ori ne află într-o stare de oboseală, înainte de a face ceva pozitiv, există câteva trăsături negative extrem de importante.

Prima: Orice ai simţi în legătură cu starea ta, nu lua în considerare sugestiile care vin din toate direcţiile – nu atât din partea altora, cât din tine însuţi, vocile care par să vorbească în jurul tău – nu le asculta cum îţi sugerează să renunţi, să te dai bătut. Nu este nimic de spus în acest moment decât o negaţie- nu asculta. Nu ceda, nu renunţa.

A doua: Nu te resemna. Aici te confrunţi cu un duh de resemnare, stoicism, de împăcare cu situaţia. După cum văd este cel mai mare pericol cu care se confruntă Biserica astăzi. Este cel mai mare pericol dintre toate.

A treia: Al treilea pericol este că devenind extenuaţi şi obosiţi, vom recurge la stimuli artificiali. Am văzut oameni care îşi creează stimuli artificiali, îşi creează un fel de emoţie sau adoptă noi metode. Ei spun că trebuie să iasă din această stare aşa că îşi fixează un nou program.

Ce putem face?

1. Introspecţia. Începe prin a te autoexamina. Nu spune că starea ta jalnică nu poate fi ameliorată. Nu te folosi de stimuli. Nu trebuie să tratezi boala până nu pui diagnosticul.

- Poate facem totul prin puterea proprie în loc de a lucra prin puterea Duhului Sfânt

- poate că încercăm să facem lucrarea lui Dumnezeu singuri

Dacă încercăm aşa, rezultatul va fi unul singur: lucrarea ne va zdrobi.

- Este posibil ca cineva să predice folosind energie trupească şi făcând aşa, în curând va suferi de epuizare şi depresie spirituală.

2. Trebuie să mă întreb de ce fac această lucrare. Unii oameni lucrează de dragul emoţiilor şi a fiorului.

Dacă lucrăm să satisfacem sinele în orice formă, rezultatul va fi epuizarea şi oboseala.

3. M-a ajutat lucrarea să merg mai departe? În loc să fie lucrarea lui Dumnezeu a fost cumva resortul vieţii mele?

Dacă în vreun aspect al vieţii tale eşti în acest moment epuizant, te rog stăruitor să te opreşti şi să te întrebi: De ce sunt obosit? Cum înaintez? Analizeză-ţi întreaga atitudine faţă de viaţă şi în special faţă de lucrul pe care îl faci şi descoperă ceea ce simţi despre viaţa de credinţă.

Există etape în viaţa de credinţă ca şi în viaţă în general. În prima epistola apostolul Ioan vorbeşte despre această creştere.

Viaţa de credinţă nu este o îndatorire. Singură viaţa de credinţă e demnă de acest nume. Doar ea e neprihănită, sfântă, curată şi bună. E felul de viaţă pe care l-a trăit însuşi Fiul Lui Dumnnezeu. Înseamnă să fim ca Dumnezeu în sfinţenia Sa.

Învăţătura falsă

Galateni, 4:15 Unde este dar fericirea voastră? Căci vă mărturisesc că, dacă ar fi fost cu putinţă, v-aţi fi scos până şi ochii şi mi i-aţi fi dat.

Învăţătura falsă poate apărea sub diferite forme pe care le putem împărţi în două secţiuni principale. Câteodată ea ia forma unei negări ostentative a Adevărului, a principiilor şi dogmelor creştine de bază. Există o altă formă, a doua formă care cred că este mai periculoasă decât prima, şi anume forma sub care a apărut învăţătura falsă în bisericile din Galatia. Nu e vorba atât de o negare a credinţei sau o contradicţie a elementelor de bază, cât de o învăţătură care sugerează că este nevoie de ceva în plus pe lângă ceea ce crede.

Mi se pare că apostolul aici a instaurat un mare principiu odată pentru totdeauna şi pe care noi trebuie să îl ţinem minte, dacă vrem să ne protejăm împotriva acestor pericole, şi să fim siguri că “Hristos ne-a izbăvit ca să fim slobozi”, şi nu “plecaţi iar sub jugul robiei”

Cum înfruntăm o aşa situaţie? Primul lucru pe care apostolul îl aşterne pe hârtie este problema autorităţii. Aceste dileme şi probleme nu sunt o chestiune de sentimente sau de experienţă şi nu trebuie judecate doar după rezultate. Învăţătura falsă îi poate face pe oameni foarte fericiţi.  Care este testul? Testul este acesta: vă mărturisesc că Evanghelie mea nu este de obârşie omenească … ci prin descoperirea lui Isus Hristos, însărcinarea şi mesajul i-au fost date de însuşi Hristos.

• Învăţătura falsă se poate face vinovată de susţinerea a ceva mai puţin decât acest mesaj al Adevărului, de a exclude anumite lucruri.
• Al doilea pericol, este exact opusul primului, pericolul de a adăuga la Adevăr.

Un alt test foarte bun este următorul: întotdeauna fiţi atenţi să cercetaţi implicaţiile unei învăţături. Este ceea ce face apostolul în capitolul 2. Noua învăţătură pare să nu îl nege pe Hristos, însă apostolul arată ca ea îl neagă în cel mai important punct. Un exemplu este acesta: o femeie creştină cu care discutasem se afla în dificultate şi nu putea să înţeleagă cum un necreştin care duce o viaţă exemplară de fapt nu e credincios cu adevărat. De fapt ea spunea, fără să fie conştientă că acei oameni extraordinari nu mai au nevoie de Hristos, iar venirea din cer a Fiului Său pentru ei a fost inutilă.

• Întotdeauna erezia este o adăugare la revelaţie. De exemplu biserica romano-catolică spune că este tot atât de inspirată în prezent aşa cum au fost primii apostoli, dar afirmaţia nu este bazată pe Scripturi.
• O altă trăsătură a acesti învăţături e că accentuează un lucru cu precădere şi îl evidenţiază pe altul în mod deosebit. Indiferent care ar fi acesta, el e cel care a condus spre o învăţătură deosebită, e e cauza principală a întregii mişcări.
• Toate acestea sunt o completare la Hristos. Întotdeauna e Hristos plus altceva, şi e necesar să ai această adăugare
• Doctrina falsă într-o formă sau alta duce la concluzia că singură credinţa nu e suficientă. Învăţăturile false ne spun că trebuie să facem ceva, că e necesar să aducem ceva în plus, să adăugăm câteva acţiuni proprii sau să permitem să ni se facă ceva. Avraam a fost binecuvântat înainte de circumcizie, prin urmare nu se poate spune că tăierea împrejur este esenţială.

Trebuie să ştim că aceste lucruri pot fi testate în următorul mod: unde este dar fericirea voastră?

Nu mai vorbiţi despre tăierea împrejur, ea nu mă interesează. Nu mai vorbiţi despre păzirea zile a şaptea sau de alte culte. Opriţi-vă în a-mi vorbi despre toate acete lucruri considerate absolut esenţiale dacă vreau să devin un creştin complet. Nu le vreau. Departe de mine gândul să mă laud, nu mă voi lăuda cu nimic altceva, cu nimeni altcineva, cu nici o altă învăţătură  decât cu Domnul Isus Hristos şi numai cu El. El îmi este suficient deoarece prin El lumea este răstignită faţă de mine şi eu faţă de lume.

Să fiu clar, nu mă voi lăuda cu credinţa mea, deoarece şi eapoate devin o capcană dacă îmi fac un idol din ea. Mă laud doar cu Persoana binecuvântată a Domnului Isus prin care s-a săvârşit acest lucru minunat, împreună cu care am murit, cu care am fost îngropat, cu care sunt mort faţă de păcat şi viu faţă de Dumnezeu, cu care am înviat şi voi locui în locurile cereşti, prin care şi numai prin carelumea este răstignită faţă de mine şi eu faţă de ea. Voi respinge orice lucru care vrea să fie în centru în locul Lui, orice lucru care vrea să fie adăugat la Persoana Sa.

Ce face dragostea?

Un post care mi-a plăcut şi pe care mi-ar place să-l citiţi. Îl găsiţi aici

noi la .. Buzău …

De la stânga la dreapta: Pavel, Gabi, Laura, Daniela, Cornelia, Claudiu, Narcisa, Betty, Ema, Elena

rândul de jos: Andrei, Daniel, Titus, Valentin, Luci, Emi

Duhul de robie

Romani 8:15 Şi voi n-aţi primit un duh de robie, ca să mai aveţi frică; ci aţi primit un duh de înfiere, care ne face să strigăm: “Ava! adică: Tată!”
16 Însuşi Duhul adevereşte împreună cu duhul nostru că suntem copii ai lui Dumnezeu.

Oameni cărora apostolul Pavel le scrie s-au convertit şi au crezut în Isus Hristos, dar acum sunt confruntaţi cu problema trăirii acestei vieţi noi pe care au primit-o, într-o lume antagonică şi total împotriva lor. Erau confruntaţi şi cu anumite lucruri ce ţineau de firea lor pământească.

Care e miezul problemei? Ei eşuează în a-şi da seama de unele adevăruri cu privire la viaţa de credinţă, cu privire la ceea ce e posibil pentru noi ca şi creştini. în fond, este eşecul de a înţelege doctrina.

O cale prin care se manifestă duhul de frică e că oamenii tind să se teamă de puterea diavolului într-un mod greşit. Există o teamă sănătoasă faţă de diavol. Există oameni frivoli, ignoranţi din punct de vedere spiritual care fac glume pe seama lui, pentru că nu sunt conştienţi de puterea lui. Pe de altă parte însă, nu trebuie să ne supunem unei temeri paralizante faţă de diavol. Aceşti oameni sunt supuşi unei temeri paralizante deoarecere sunt conştienţi de puterea sa.

Se tem de asemenea şi de păcatul lăuntric. Îşi petrec timpul denunţându-se şi vorbind despre neregula şi întunecimea sufletului lor. Din nou trebuie păstrat un echilibru. Creştinul care nu îşi recunoaşte păcătoşenia şi întunecimea sufletului său, e cel mai neinstruit copil în cunoştinţă a păcatului.

Duhul de frică ce rezultă din duhul de robie în acest gen de creştini, e propriu-zis teama de ei înşişi şi teama de eşec.

Care e antidotul pentru această stare?

Răspunsul e că trebuie să ne dăm seama de adevărul privind doctrina Duhului Sfânt şi de sălăşluirea Duhului Sfânt într-un creştin.

Vă daţi seama că sunteţi iertaţi, şi îi puteţi mulţumi Domnului că păcatele vă sunt acoperite şi spălate, dar se pare că voi credeţi că totul se opreşte aici, şi că sunteţi lăsaţi să trăiţi viaţa de credinţă pe cont propriu. Dacă gândiţi aşa, nu e surprinzător faptul că aveţi un duh de robie şi un duh de frică, pentru că totul  este fără speranţă. Înseamnă că aveţi doar nouă lege, care este infinit mai dificilă decât cea veche. Dar nu această este starea corectă, pentru că Duhul Sfânt sălăsluieşte în voi.

Slăbiciunea firii pământeşti este în om, nu în lege. Legea nu este fără putere, omul care trebuie să o ţină este slab.  Diferenţa esenţială dintre omul firesc şi cel creştin, e că ultimul are Duhul lui Hristos în el. Apostolul are acelaşi argument, nu e nevoie ca să mai aveţu un duh de robie. De ce nu? Pentru că Duhul Sfânt este în voi, El vă va da puterea şi vă va întări.

Trebuie să fim conştienţi că Duhul lui Hristos este în noi. Trebuie să privim la El, să căutăm ajutorul lui, să ne bizuim pe El. Asta nu înseamnă că trebuie să fim pasivi. Înseamnă să credem că în timp ce ducem lupta, El ne dă puterea.

Dumnezeu ne-a trimis în inimă Duhul propriului Său Fiu. Ştim că noi creştinii avem acelaşi Duh care era şi în Fiul Lui Dumnezeu, atunci când se afla pe acest pământ? Duhul care i-a dat Lui putere, ne va da şi nouă putere.

Prezenţa Duhului Sfânt în noi ne aminteşte de relaţia cu Dumnezeu şi înfierea noastră ca şi adulţi, suntem fii în sensul deplin al cuvântul şi în posesia tuturor aptitudinilor noastre.

El ne dă puterea de a vedea că scopul nostru în trăirea unei vieţi de credinţă nu constă pur şi simplu în atingerea unui anumit standard, ci mai degrabă în a-i fi plăcuţi lui Dumnezeu pentru că El este Tatăl nostru.

De acum înainte, dorinţa mea nu e să păzesc legea ci să-i fiu plăcut lui Dumnezeu. Trăirea noastră creştină nu mai este un set de reguli şi regulamente, ci mai degrabă este dorinţa noastră de a-i fi recunoscători pentru ceea ce a făcut pentru noi.

Modalitatea de a scăpa de un duh de robie şi de teamă e să ştii că eşti un copil al Lui Dumnezeu, eşti destinat cerului şi slavei, şi toate lucrurile pe care le vezi în tine şi în afara ta, nu pot împiedica îndeplinirea planului.

Secvente din intalnirea de post si rugaciune – Buzau

Am pus doar trei cantari si o marturie, celelalte video-uri sunt pentru uz personal . Poate la următoarea conferinţă veţi fi şi voi. A fost minunat, nu pot decât să-i mulţumesc lui Dumnezeu pentru clipele de har petrecute în prezenţa sfântă a lui Dumnezeu.

Au slujit prin cântare grupul Harul, Cristocentric, Ligia Bodea şi spre sfârşit aproximatit toţi tinerii. A fost fascinant, încântător.

As vrea sa fiu

As vrea sa fiu ce azi n-am fost
În ziua mea pierduta:
Întelegînd al vietii rost,
As vrea sa fiu strajer în post,
Si chiar platind al jertfei cost,
Eu sa ramîn în lupta.

As vrea sa fiu ce n-am fost ieri
Si nicicînd înainte:
Prin lumea plina de placeri,
Sa fiu asa cum Tu îmi ceri:
Sa nu m-abat spre nicaieri
Din drumul vietii sfinte.

As vrea sa fiu ce altii nu-s
Si nici nu vor sa fie:
Mergînd prin viata spre apus,
Sa nu ma las de valuri dus,
Si sa ma `nalt mereu mai sus,
Din timp spre vesnicie.

Aproape-as vrea sa fiu oricînd
De cei ce trec prin lume
Sub greul crucii suspinînd,
Dar si de cei cazuti din rînd,
Ramasi în urma, sîngerînd,
Raniti fara de nume.

As vrea sa fiu un simplu glas
Care sa strige-ntruna,
Ca din al mîntuirii ceas
Secunde doar au mai ramas.
Iar cei de azi nu vin pe vas,
Se pierd pe totdeauna.

As vrea sa fiu acel argat
La care El sa-i spuna
Cînd Se va-ntoarce ca-Mparat,
Privind la tot ce am lucrat
Cu-acei talanti ce mi-i i-a dat:
„O, bine, sluga buna!“

Si as mai vrea sa fiu ceva:
O raza lucitoare!
Si stralucind în lumea rea,
Sa duc lumina undeva,
Sa încalzesc pe cineva,
Si sa ma-ntorc în soare

conference

Pentru următoarele 3 zile voi fi la conferinţa de post şi rugăciune de la Buzău, deci voi lipsi din blogosferă.

Fiţi binecuvântaţi şi Domnul să aibă milă de noi.

Music

Colecţii de cântări

Colecţiile de cântări conţin şi cuprinsul cântărilor. Am pus şi în format doc (Microsoft Word) cât şi în format pdf (Adobe Reader) după preferinţa şi nevoia fiecăruia. Sper să vă folosească aceste materiale. Dacă aveţi nelămuriri, întrebări cu privire la cântări sau idei, sfaturi pentru o colecţie îmbunătăţită, puteţi să lăsaţi un comment.

• 185 cantari cu acorduri (doc, pdf) * conţine şi cuprins

Download pdf

Download doc

• 220 cantari pentru tineri (doc, pdf) * conţine şi cuprins

Download pdf

Download doc

• 332 Cântări cu acorduri + cuprins (by amedeia) Colecţia e în format pdf (pentru Adobe Reader)

Download

___________________________________________________________________

Material pentru chitară

• Acorduri pentru chitară – câteva acorduri simple pentru chitară
  

• chord in the key – o listă cu acordurile cu care se cântă într-o anumită gamă
  

• lectii pentru chitara

• ultimate chord – o colecţie impresionantă de acorduri în format pdf
  

• Guitar Chords – Gospel – cântări creştine în lb. engleză cu acorduri

Dacă ce aţi găsit pe acest blog v-a fost de folos nu ezitaţi să lăsaţi o părere şi să daţi şi altora care au nevoie de aceasta, aveţi drum liber să faceţi reclamă. Domnul să se îndure de noi.

Noutăţi

Am lansat o nouă pagină, cum am avut şi pe vechiul blog, cu colecţii de cântări pentru tineri şi nu numai, cu acorduri şi fără, lecţii pentru chitară şi acorduri în format pdf.

Să vă folosiţi de ele.

Click aici pentru a accesa pagina cu pricina.

INTALNIREA DE 3 ZILE DE POST SI RUGACIUNE – Buzau

INVITATIE LA INTALNIREA DE 3 ZILE DE POST SI RUGACIUNE

PENTRU TREZIRE SPIRITUALA SI TRANSFORMARE

24 -26 IULIE 2008

Buzau

Va invitam la intalnirea de 3 zile de post si rugaciune in perioada 24-26 iulie 2008 organizata de Miscarea de Rugaciune a Strajerilor si Bisericile Evanghelice din Buzau si care se va desfasura la Liceul Agricol din Buzau, situat la intersectia strazilor Pacii si Crizantemelor. Liceul se afla foarte aproape de piata centrala si de gara CFR Buzau (aproximativ 5 minte de mers pe jos).

Programul de inchinare incepe in fiecare dimineata la ora 09,00 si se termina seara la ora 21,00 (sambata 26 iulie programul se va incheia in jurul orelor 16:00).

Va straluci aurul din nou?

Ne confruntam, datorita mediului infect in care traim, cu aceasta gandire care se raspandeste cu o viteza nebuneasca, potrivit căreia omul trebuie să aibă mult, să caute mai mult, să stăpânească mai mult şi să aibă mai multe. Nu e nimic nou şi ceva care ar trebui să ne mire că şi la această problemă Biblia are soluţii, ba chiar cred că cei care se cred în siguranţă ar trebui să-şi verifice poziţia cu privire la zgârcenie, avariţie, lăcomie, dragoste pentru bani …

18 Îndeamnă-i să facă bine, să fie bogaţi în fapte bune, să fie darnici, gata să simtă împreună cu alţii,

Biserica, pe bună dreptate a dezvoltat o atitudine repulsivă şi respingătoare faţă de plăceri şi pofte, iar iubirea de bani sau bogăţii se include în listă, însă am uitat poate că Dumnezeu vrea să ne bucurăm de aceste lucruri pe care ni le-a dăruti pe pământ şi nu le-a lăsat ca pe o ispită pentru noi, însă cred că cuvântul cheie pe care trebuie să-l avem în minte mereu este: controlul.

Car ar fi nişte remedii pentru avari? Nu trebuie să ai bogăţii, bani mulţi şi avuţie mare ca să iubeşti banii, poţi fi şi sărac şi totuşi să fii bolnav cu boala aceasta.

1.  să fie bogaţi în fapte bune. Am căutat şi căutările ne-au fost răsplătite în a găsi refugii pentru a nu fi darnici, în a nu fi cu mâna larg deschisă spre cei ce au nevoie. Vă sunt familiare cuvintele: ştiu eu ce fac ei cu banii, ştiu că se duc şi-i beau, ştiu că va arunca ceea ce i-am dat, nu are sens să dau pentru că ştiu ce se va întâmpla după, şi nu am băgat de seamă că am intrat deja în treaba altcuiva, am deveni manageri, experţi în contabilizări.

Într-adevăr e uşor să fii bogat cu cei din familia ta de exemplu sau cu prietenii însă ei nu au probabil atâta nevoie cât au oamenii care pier de foame şi boală, nu trebuie să mergeţi în Africa să-i găsiţi şi să cheltuiţi o avere pentru a ajunge acolo, ci ei se găsesc mereu la colţurile străzilor, în cartierele vestite, şi la periferia oraşului.

Să fii bogat în fapte bune nu presupune numaidecât partea financiară cu toate că aici avem cele mai grave probleme, ci mai ales atunci când ai ocazie, când vezi că-ţi face de la distanţă cu ochiul, să acţionezi, să ajuţi, să depăşeşti prejudecăţiile, preconcepţiile şi să faci fapta.

2. Să fie darnici. Se spune că a da e mai ferice decât a primi şi că e o senzaţie frumoasă care te copleşeşte atunci când dăruieşti însă în zilele noastre probabil că sunt rare aceste senzaţii şi datorită dragostei noastre exagerate pentru noi înşine.

3. Gata să simtă împreună cu alţii. Am ajuns şi la problema la care v-aţi gândit şi pe care nu am atins-o până acum şi aceea care spune că: Degeaba dai dacă nu simţi, şi acest lucru este adevărat, şi tocmai de aceea Scriptura ne avertizează în privinţa acestui lucru. Trebuie să simţi, trebuie ca dărnicia să fie o atitudine a inimii, nu ceva făcut de dragul cuiva ci de dragul lui Hristos. FIi gata să simţi cu alţii, să dăruieşti,  şi să fii bogat în fapte bune.

Reflecţie modernă

Trăim într-o lume modernă îndepărtată într-o asemenea măsura de proiectul ei originar încât modul nostru de a înţelege ce e bine şi ce e rău a suferit o răsturnare radicală.

Cultura modernă, cel puţin, redefineşte cele şapte păcate capitale drept şapte virtuţi fermecătoare.

Trufia: în muzică, în sport, afacer, îi ridicăm în slăvi pe învingători, iar cei care ştiu să-şi scoată cât mai zgomotos meritele în evidenţă se bucură de o publicitate cu atât mai intensă. Ne fălim cu medaliile noastre, îi răsplătim regeşte pe campioni şi citim cărţi manageriale concepute după modelele lui Machiavelli şi al lui Attila Hunul.

Invidia: Întreaga industrie publicitară este clădită pe principiul stimulării invidiei faţă de colegi, sau vecini, în ideea că tot ceea ce au ei mi se cuvine şi mie.

Mânia: Mânia trebuie asumată şi exprimată, ne sfătuiesc psihanaliştii. Grupurile de dezbatere, talk-show-urile fără perdea, întrunirile consiliilor locale, confruntările politice ne oferă multiple ocazii de a o face.

Avariţia: Motorul economic al naţiunii şi, de altfel, al lumii întregi funcţionează alimentat cu sentimentul constant de nemulţumire care îl motivează pe consumator să-şi dorească din ce în ce mai mult şi mai multe.

Lenea: Găseşte plaja ideală undeva pe o insulă, pensionează-te cât mai devreme, relaxează-te, ia-o mai încet, simte-te bine – aceasta este, printre altele, visul american. (şi român acum)

Lăcomia: Pe an ce trece, porţile supradimensionate de băuturi răcoritoare, cartofi pai, laolaltă cu taliile pe care se  depun, devin tot mai mari.

Necurăţia: De la majoretele profesioniste pâna la dansatoarele lascive din videoclipurile difuzate pe MTV, pofta trupească este ubicuă în America modernă, şi nu numai, fiind totodată, cea mai profitabilă industrie de pe internet.

Un fior de groază străbate pământul în urma tentativelor noastre de a-l înlocui pe Dumnezeu, plasându-ne, în schimb, pe noi înşine în centrul atenţiei.

Proiectul originar al sexualitatii

Post reeditat, detalii aici

Zvonuri

Cu prilejul unei călătorii în Tasmania…

În timpul unei cine am întrebat ingenuu, cum se explică petele de culoare – portocaliu, roşu, albastru şi verde de pe posteriorul oilor.

Aveam să aflu, pe urmă, multe amănunte referitoare la modul de reproducţie a oilor. Mioara nu e receptivă decât vreme de şase ore. Ceea ce nu pune nici o problemă berbecului, care simte fără greş unde se află, în orice moment, femela dispusă să-l accepte. Fermierul se baza pe zece masculi de “serviciu” la patru mii de oi, fapt în măsură să-i secătuiască de puteri pe parcursul mai multor săptămâni şi să le reducă vizibil greutatea corporală. Muncă şi iar muncă, fără alte drăgălăşenii. Dând cu ochii de un biet asemenea mascul, sfrijit, murdar ca vai de capul lui, care îşi îndeplinise de acum datoria şi rămăsese lipsit de orice vlagă, bun de dus doar la abator, însă şi atunci degeaba câtă vreme carnea putea să nu mai fie indicată consumului, am rostit o scurtă rugăciune de mulţumire pentru modul în care a fost concepută sexualitatea umană.

(Zoologii au constat că foarte puţine specii – oamenii, delfinii, unele primate şi felinele mari – recurg la actul sexual ca la o formă de plăcere)

El ne-a făcut ai Lui suntem: noi suntem poporul Lui şi turma păşunei Lui, scria psalmistul. Să reţinem ideea de posesie: poporul Lui, păşunea Lui. Potrivit acestui punct de vedere trăim într-o lume a altuia.

Dacă Dumnezeu există şi dacă planeta noastră reprezintă opera de artă a lui Dumnezeu, atunci nu ne vom înţelege niciodată menirea fără a conştientiza, mai întăi, această realitate.

Sursa: Oare ce ne lipseşte pe pământ? (P. Yancey)