Religie moartă (1) Isaia cap.2

Vremurile în care trăim au adus biserica într-o stare de amorţeală şi rutină spirituală în care pocăinţa şi conştientizarea gravităţii păcatului este ceva străin de noi. Însă chiar astăzi în aceste vremuri, cei care stau aproape de Dumnezeu şi se adâncesc în cunoaşterea voii Lui Dumnezeu din Scripturi văd adevărata stare a Bisericii.

Dacă este durere în cer, cred că aceasta este cauzată de faptul că noi vrem darurile Lui Dumnezeu, dar nu vrem ca Însuşi Dumnezeu să fie mediul nostru în care să trăim. Nu pot să spun că, dacă Dumnezeu îţi dă un trandafir fără să dea ceva din Persoana Sa.

Am sentimentul că trebuie să respingem acest mare val modern a-L căuta pe Dumnezeu pentru beneficiile Sale. Dumnezeul suveran vrea să fie iubit şi onorat pentru ceea ce este El, dar aceasta este o parte din dorinţa Lui. Cealaltă parte este că El vrea ca noi să ştim că atunci când îl avem pe El, avem totul – le avem pe toate celelalte.

Aţi contribuit şi voi la devalorizarea Evangheliei, considerându-L pe Dumnezeu slujitorul vostru? Aţi lăsat ca sărăcia să vină în sufletul vostru pentru că v-aţi aşteptat ca Dumnezeu să vină cu un coş la voi şi să vă împartă cadouri?

Haideţi să nu mai încercăm să comparăm orice lucru de genul cu acea cunoaştere profundă şi satisfăcătoare a Lui Dumnezeu şi numai a Lui. Cunoaşte-L pe El! Porneşte pe acest drum al cunoaşterii Sale. Apoi, dacă cineva vine şi-ţi citează Scripturile argumentându-ţi că experienţa ta nu are nici o valoare poţi răspunde: Eşti un comentator bun, dar se întâmplă ca eu să-L cunosc pe Domnul, iar eu îl iubesc doar pentru ceea ce este El.

• Păcatul înseamnă răzvrătire împotriva Lui Dumnezeu

- Dumnezeu este Creatorul Universului, El ne-a creat, suntem creaţia Lui, El a dat nişte Legi pentru guvernarea acestui Univers şi noi ar trebui să ne supunem, dar avem această oportunitate de a alege ce să facem! Dumnezeu însă a lăsat consecinţe pentru alegerile noastre – El are dreptul să facă asta. Atunci când păcătuieşti faţă de un frate, de fapt păcatul tău e îndreptat prima dată direct spre Legea Lui Dumnezeu, spre Dumnezeu însuşi.
- Păcatul trebuie pedepsit. Dumnezeu are dreptul să facă acest lucru, pentru că TOTUL este al Lui. (v.5,9)
- Pedeapsa: Distrugere din temelii – Sodoma şi Gomora!
- Păcatul este în noi, este sămânţa noastră, el ne robeşte – v.4

• Păcatul TE DISTRUGE

- Păcatul te îndepărtează de Dumnezeu, (v.4)
„s-au răsculat, au părăsit, au dispreţuit, i-au întors spatele”
Ex: Dacă copilul tău ţi-ar întoarce spatele când îl strigi ce ai simţi?
- Păcatul te face să nu-L mai recunoşti pe Dumnezeu (v.3) Te aduce într-o stare mai rea decât a animalelor! Să nu mai cunoşti pe Dumnezeu, să nu mai cunoşti puterea Lui, să te îndoieşti de ceea ce a făcut El în viaţa ta, de minunile pe care le-a făcut, de mântuirea pe care ţi-a dat-o.
- Străinii vă mănâncă ogoarele – pentru că păcătuiţi, sunteţi batjocoriţi pentru că îmi faceţi ruşine.

• Păcatul UNIT cu nelegiurea – v.12,13,14

- Încercăm să-l îmbunăm pe Dumnezeu
- Încercăm să-L păcălim pe Dumnezeu
- Încercăm să scăpăm singuri de păcat

TRUPUL SUFERIND Mă gândesc la trupul Lui Hristos, la Biserica Sa, atunci când în ea este păcat. Este ca un trup lovit, dureri de capt, julit, netratată, răni, vânătăi, carne vie ….

Dumnezeu nu vrea rugăciunile noastre – nu le ascultă – singura rugăciune acceptată acum e cea de pocăinţă , nu vrea cântările noastre – nu-i plac, nu vrea zeciuiala şi banii noştri – îi este scârbă de ei, nu vrea predicile şi programele noastre – i-au ajuns o povară şi nu le mai poate suferi.

ACUZAŢIA: Nelegiurea unită cu sărbătoarea! ACASĂ suntem într-un fel, la BISERICĂ suntem altfel. O viaţă duplicitară.

Nu vreau să vă conving că trebuie să vă pocăiţi, dacă Duhul Sfânt nu o face, nu voi face decât să repet cuvântul Lui până El ne va cerceta! Dacă nu simţiţi că trebuie să ne pocăim … nu ne voi pocăi şi vom predica până Duhul ne va atinge cu putere să ne pocăim.

SOLUŢIA: Hristos – Crucea
Hristos promite 2 lucruri: o cruce pe care să mori şi viaţa veşnică!
1. Lucrarea Lui Hristos
Doar sângele Lui Hristos poate curăţi – nimic din ceea ce facem noi nu ne poate ajuta
Doar sângele Lui Hristos poate schimba, sfinţi – etica, legea, educaţia nu te poate VINDECA!

2. Lucrarea noastrăa. Pasivă (acceptarea voii Lui Dumnezeu) b. Activă (A fi gata, aici şi acum să împlineşti voia Lui Dumnezeu). Ne mirăm de oamenii pe care Dumnezeu i-a ascultat în mod miraculos? (secretul este aici: Eu l-am ascultat pe Dumnezeu, El mă ascultă pe mine).
Unirea cu Hristos înseamnă răstignire, să fim identificaţi cu El şi în înviere, dincolo de cruce este manifestarea învierii şi Puterii Sale.
Cred cu toată convingerea că, în aceste vremuri, Dumnezeu vrea să ridice un grup de creştini care sunt gata să fie complet separaţi de toate prejudecăţile şi dorinţele fireşti. El îi vrea pe aceia care sunt pregătiţi să se pună la dispoziţia lui Dumnezeu, să poarte orice fel de cruce – indiferent dacă aceasta e din fier, plumb, paie sau aur – şi să fie acele exemple de care El are nevoie pe acest pământ.
Întrebarea esenţială este aceasta: Există în noi o râvnă şi o dorinţă fierbinte pentru crucea pe care El vrea să o arate prin noi?
Nu e crucea purtată la gât sau pe turla Bisericii!!! Trebuie să fie crucea ascultării de voia lui Dumnezeu şi fiecare creştin în parte trebuie să o îmbrăţişeze!
Dorinţa de a suferi de dragul lui Isus – iată ce am pierdut din biserica creştină.

Oh, Dumnezeule, răstigneşte-mă din cap până în picioare; aştern în ţărână slava vieţii ca fiind moartă!