Problema supunerii (femeii)

Recunosc că îmi place să scriu despre problemele pe care le înţeleg şi mai ales despre cele la care am destule argumente ca să susţin un anumit punct de vedere şi decare sunt convins că e adevărat.

Recunosc deasemeni că am discutat aceasta problemă nu totdeauna dintr-un duh binevoitor şi blând pentru a lămuri anumite persoane ci pur şi simplu că m-am simţit bine să-i dobor şi să-i las să se înece în suc propriu.

Însă vreau ca acum din perspectiva Scripturii, nu cu cuvintele unui teolog ci printr-o exprimare simplă să prezint ce spune Scriptura despre supunere, supunerea femeii şi vreau ca în unul din următoarele posturi să atac şi o problemă a bărbaţilor de astăzi.

11 Femeia să înveţe în tăcere, cu toată supunerea.

12 Femeii nu-i dau voie să înveţe pe alţii, nici să se ridice mai presus de bărbat, ci să stea în tăcere

14 Şi nu Adam a fost amăgit; ci femeia,

Acestea sunt câteva versete care doar pomenite într-un cadru nepotrivit, spuse cu un ton nepotrivit pot stârni tot felul de controverse, nu urmăresc deloc să fac acest lucru prin acest post.

Supunerea pe care Dumnezeu o cere în contextul Scripturii de la femei nu este o acceptare a faptului că ele sunt vase mai slabe, ci pur şi simplu pentru că este o poruncă a lui Dumnezeu şi atunci când o împlinim suntem fericiţi.

Supunere nu înseamnă nici că cineva e mai mare şi e patron şi face cu supusa ce vrea, ci că Dumnezeu a stabilit un loc pentru cineva ca să conducă iar pentru altcineva ca să asculte şi să se conformeze. Într-o familie cel care este responsabil pentru ce se întâmplă este bărbatul şi nu femeia asta în cazul în care el este la locul în care trebuie să fie, şi îşi îndeplineşte sarcina de conducător.

1. Cui se aplică?

Eu bănuiesc că fetele, domnişoarele sunt tot femeii şi Scriptura în acest context li se adresează şi lor şi nimeni nu poate nega asta.

Un alt lucru care cred că merită precizat este că supunerea nu este condiţionată de dragoste. Sunt multe fete care spun ceva de genul: dacă el m-ar iubi, şi eu aş fi supusă, ideea asta nicidecum nu vine de la Dumnezeu şi nici din Scriptură implicit. Supunerea trebuie să fie necondiţionată, e un lucru pe care Dumnezeu vrea să-l facem şi pe care trebuie să-l facem din dragoste pentru El şi pentru binele nostru.

2. Primul nesupus

Cred că e bine să ştim că primul nesupus a fost Lucifer, şi provenienţa acestui păcat al nesupunerii este chiar înainte de a fi fost făcută lumea.

Trebuie să conştientizăm că Diavolul urmăreşte să distorsioneze ceea ce Dumnezeu a făcut frumos, să transforme într-o paradă nenorocită toată creaţia lui Dumnezeu şi s-o ducă spre dezastru.

Dacă Dumnezeu a întemeiat familia şi a pus anumite legi şi dacă pot să zic – reguli, unul din scopurile principale ale Satanei este de a distruge familia, şi aceasta o poate face simplu atunci când bărbatul nu-şi găseşte locul în familie şi femeia deasemeni, atunci când femeia sau bărbatul nu stau la locul pe care Dumnezeu l-a rânduit pentru fiecare şi când nu se încadrează în legile stabilite de Dumnezeu

3. Tendinţa

Dacă o fată nu este supusă părinţilor ei înainte de căsătorie – nimeni nu dă garanţia că va fi supusă după. Cu cât te înnămoleşti într-o atitudine contrară Scripturii, îţi va deveni tot mai greu şi mai greu să renunţi la ea.

Întotdeauna va exista tendinţa ca femeia să nu fie supusă sau cel puţin, diavolul se va folosi de slăbiciunile ei pentru ca să o atace acolo unde e problema şi să aducă discordanţă în familie, şi când spun familie nu mă refer neapărat la o relaţie soţ – soţie.

Ce credeţi, de ce oare Biblia, repetă şi accentuează în dreptul femeii ca să fie supusă, să înveţe în tăcere cu toată supunerea. Oare Dumnezeu nu ştia când prin Duhul Sfânt a spus aceste lucruri, problemele cu care noi ne vom confrunta?

4. Câteva îndemnuri

- femeia să înveţe. Repet, să înveţe, nu să DEA învăţătură. Nu ştiu dacă am văzut rău însă se vede tendinţa părţii feminine de a se avânta în discuţii teologice, şi nu că ar fi greşit ca să cunoască mai mult – Dumnezeu chiar e interesat mai mult decât noi să facem asta, însă este vorba despre atitudinea aceea de a se ridica deasupra limitei stabilite de Dumnezeu. (femeii nu-i dau voie să înveţe pe alţii)

[ nu spun că femeia nu are voie să cunoască, sau să întrebe, sau să discute teologic, mă refer, repet, strict la atitudinea de a se justifica în neascultare faţă de poruncile clare ale lui Dumnezeu ]

Femeia are dreptul să dea învăţătură, necreştinilor – pentru ca aceştia să-l cunoască pe Dumnezeu, celor care greşesc – pentru ca aceştia să se îndrepte şi copiilor lor – cărora trebuie să le ofere educaţie.

în tăcere (româneşte: fără atitudini de justificare a comportamentului contrariu Scripturii), cu toată supunuerea.

Cât de frumos ar fi dacă fiecare ne-am găsi locul acolo unde Dumnezeu a hotărât să fim.