împotriva nimănui

Nu ştiu la voi cei care aveţi bloguri şi obişnuişi să scrieţi, şi nu numai vouă ci şi la toţi cei care scriu ceva, cîndva şi undeva cum vă este însă la mine situaţia asta cu scrisul e tare dificilă, după cum mă prezint şi eu de foarte multe ori.

Atunci când am inspiraţie, şi scriu, adică am idei, am multe idei – foarte multe, şi iar scriu, aş fi în stare să scriu câte 10 posturi pe zi cu teme diferite şi nu că m-ar preocupa asta de numa’, dar aici refulez şi eu şi mă simt ok făcând asta însă, când mi se taie porţia, pe canalele care ar trebui să circule informaţia prin creier curge doar o singură idee: aşa ţi se întâmplă de obicei, iar ai rămas fără cuvinte.

Totuşi, ce mai contează? Detest scorurile, nu că o analiză a lucrării nu contează dar se pune extrem de mult accent pe asta şi trebuie să ţinem cumva echilibrul. Mă simt bine dacă cei care citesc ceva din ce scriu eu, sunt ajutaţi în vreun fel , cel puţin pe lângă faptul că scriu din plăcere, diferit de alţii îmi doresc ca cei ce citesc, pentru că nu scriu doar ideile mele, să se folosească cumva de acest lucru: spiritual, psihic … nu ştiu

Dumnezeu se îndură de noi!

Începeţi să trăiţi

Apoi am  văzut un scaun de domnie mare şi alb, şi pe Celce şedea pe el. Pământul şi cerul au fugit dininaintea Lui, şi nu s-a mai găsit loc pentru ele.

Fiecare a fost judecat după faptele lui.

Oricine n-a fost găsit scris în cartea vieţii a fost aruncat în iazul de foc.

De ce să trăiţi la un nivel atât de jos faţă de privilegiile care vi s-au dat, fiind deprimaţi şi îngrijoraţi la orice vi se întâmplă pe acest pământ?

Anticipaţi cerul! Priviţi departe, departe. Mergeţi câţiva ani înainte prin credinţă, săriţi peste ei şi vă veţi găsi deasupra acestei sfere a mortalităţii, unde pământul e deja trecut. Înălţaţi-vă dincolo de negură şi umbre, deasupra întunericului şi norilor şi intraţi în cerul albastru eterc al dragostei veşnice a lui Dumnezeu. Oare această experienţă nu vă va face mai sfinţi?

Ah! nici un om care locuieşte mult în cer nu poate să privească păcatul decât cu dezgust.

Ce-i cu blogul ăsta?

Probabil ca numele blogului meu îi sperie pe mulţi, poate pe foarte mulţi.

“Frânge” biserica?

Vă dau nu sensul real al numelui blogului ci doar o idee la ce ar putea să însemne, şi doar trebuie să vă gândiţi la cât de mulţi trădători au fost în bisericile CREŞTINE (de orice fel de confesiune) în vremea comuniştilor (şi astăzi pute ţara după ei), câte trucaje şi înşelătorii sunt şi astăzi în biserici şi câtă parşivie există în foarte multe practici ale enoriaşilor şi slujitorilor bisericii.

Ce ar trebuie frânt? Păcatul acesta al îmbrăcării nelegiurii cu o mască a religiei, făţărnicia care constă în ascunderea monştrilor sub nişte feţe bisericeşti.

Nouă ar trebui să ni se frângă inimile pentru că Dumnezeu a fost folosit, de câte ori numai pentru nevoile noastre?, şi apoi abandonat.

Nouă ar trebui să ni se frângă inimile pentru că biserica şi-a ratat în acest secol scopul sfânt la care a fost chemată, de a fi plină de închinători – foști nenorociți, depravați și rebeli.

Dar ştiţi ce? Eu sunt cel încurajat. Totuşi temelia tare a lui Dumnezeu stă nezguduită, având pecetea aceasta: “Domnul cunoaşte pe cei ce sunt ai Lui” şi “oricine rosteşte numele Domnului, să se depărteze de fărădelege”

Biserica adevărată, trupul viu al lui Hristos nu va fi înfrânt şi biruinţa este de partea ei. Mireasa lui Hristos este fără pată și fără zbârcitură și așa se va înfățișa înaintea lui Hristos.

M-am scârbit de mâzgâleala care s-a făcut şi încă se face pe unele bloguri ale protestanţilor şi nu numai, împotriva celor care s-au lepădat de Dumnezeu, numai El ştie exact ce a fost.

Nouă ar trebui să ni se frângă inimile în rugăciune pentru poporul nostru, pentru bisericile şi familiile noastre şi să rămânem aşa cum spunea proorocul Ezechiel, în spărtură.

Dacă spărtura este făcută, ce ne mai rămâne decât să găsim oameni care să stea în ea şi să mijlocească pentru ţară, pentru ca Dumnezeu să n-o nimicească şi nu avem nevoie de o bombă atomica ca ea să fie nimicită, nişte inundaţii au fost o lecţie dureroasă dar clară a faptului că Dumnezeu ne iubeşte şi ne vrea pentru El.

Numărul avorturilor, crimele odioase, sunt la înălţime în ţara noastră și faptul că Dumnezeu tace e o altă formă de judecată și manifestare a mâniei lui Dumnezeu, deocamdată.

…suntem în sfârşit şi noi într-un top.  Ce nimicire să aşteptăm, că ne-o facem noi singuri…

Dumnezeu să aibă milă de noi.

Dragostea este

Dragostea este!

Oamenii ajung fără Dumnezeu în aşa fel încât, de uiţi la ei şi te întrebi, este vreo fărâmă de dragoste în el?

Este dragoste? Se discută peste tot despre ea, este denaturată, are o grămadă de definiţii, dar … am dragoste? … dacă s-ar uita un necredincios la mine ar vedea dragoste?, dacă ar vedea în mine o diferenţă faţă de ceilalţi oameni în general ar putea spune, uimit: “e, e, este dragostea!” ?

Dragostea este plină de bunătate.

Este plină! Doamne umple vasul nostru cu dragoste în aşa fel încât să dea pe deasupra şi toţi ceilalţi să fie înmiresmaţi de ea.

Nu trebuie decât să ne sâcâie cineva puţin şi ne arătăm noi bunătatea, e destul să te trezească la vremea nepotrivită şi ţi-a stricat ziulica, poate unii au biruit în partea asta, însă sunt momente şi momente în relaţiile noastre cu ceilalţi oameni: prieteni, apropiaţi, familie, colegi când doza de bunătate se vede în ochii noştri scăpărând, într-un gest făcut cu mâna, într-o vorbă spusă cu jumătate de gură sau doar un oftat de ciudă.

Nu ştiu câţi veţi fi de acord dar sunt convins că creştinul devine plin de bunătate când stă în prezenţa Domnului, nu ca un făţarnic, ci cu inima descoperită, când gândurile îi sunt descoperite, când toată răutatea este dată la iveală – când vezi grozăvia şi murdăria păcatului tău şi începi să tânjeşti până la agonie şi să-ţi doreşti a fi BUN.

Câtă bunătate ai? Nu îţi trebuie puţină, ai de a face cu fel şi fel de oameni. Niciodată nu vei putea spune că ai destulă, de aceea nici rugăciunea pentru ea nu trebuie să înceteze.

Doreşte ce e mai bun, doreşte-ţi să fii plin.

Rugaciunea inseamna putere

Satan tremură de frică când vede

Că cel mai slab creştin este pe genunchi

El nu este niciodată mai dezamăgit decât atunci când ispitele lui îi conduc pe oameni spre Hristos.

Rugăciunea înseamnă putere (W. C. Burns)

Nici un creştin nu poate creşte sănătos dacă nu sta mult timp cu Dumnezeu. Toţi cei ce trăiesc aşa nu pot decât să crească.

Luptă prin rugăciune când eşti slab şi neputincios, nu te lăsa pradă deznădejdii în care Satan vrea să te atragă.

În privinţa tovărăşiilor, încearcă să fii mai mult aproape acolo unde eşti mai aproape de Isus.

Staţi mult în cămăruţa voastră, şi El, nu vă va părăsi.