Evanghelia curată a lui Hristos

Părerea mea cu privire la Evanghelie este că trăim vremuri când aceasta este diluată cum nu a fost niciodată şi se găsesc atât de multe erezii chiar în mediile creştine evanghelice că dacă nu te face Duhul Sfânt atent înghiţi nişte erezii teribile.

Există astăzi o tendinţă fantastică ca în prezentarea Evangheliei să folosim accesorii omeneşti neprevăzute de Scriptură sau înlocuirea prezentării prin puterea Duhului Sfânt cu înţelepciunea noastră dobândită pe diverse căi.

E o problemă că astăzi suntem mai interesaţi de registre, de numere, de botezuri decât de adevăraţii oameni care îl urmează pe Hristos. E o problemă că ne temem mereu că bisericile se golesc, că creştinii nu mai caută părtaşia şi în aceste condiţii ca nişte oameni fără busolă începem să apelăm la diverse metode de a umple golurile. (A. W. Tozar)

17 De fapt, Hristos m-a trimis nu să botez, ci să propovăduiesc Evanghelia

Chemăm păstori, evanghelişti, mari predicatori, cântăreţi care să vestească Evanghelia, însă dacă Duhul Lui Dumnezeu nu rămâne în continuare acolo la lucru, ce folos?

…nu cu înţelepciunea vorbirii, ca nu cumva crucea lui Hristos să fie făcută zadarnică.

Să nu ne mirăm şi să ne aşteptăm ca Evanghelia să fie respinsă, noi să fim declaraţi nebuni şi oameni care trebuie respinşi de societate, aşa au fost şi apostolii şi Domnul Isus. Evanghelia, principiile Scripturii, viaţa Domnului Isus şi viaţa creştinului combate, confruntă şi este opusă total sistemului de valori al lumii acesteia şi este normal ca acestea două confruntându-se, să  producă reacţii, nu dintre cele mai plăcute.

Nu-i aşa că noi ne identificăm cu lumea ca să putem predica Evanghelia? Ce minciună demonică! Ne-a chemat Hristos la aşa ceva? Nu a spus El lucrurilor pe nume, nu a condamnat El păcatul? A construit El relaţii cu cei din jur ca să le predice Evanghelia? Cum i-a manipulat El? Într-adevăr El a stat cu vameşii şi păcătoşii dar El le-a impus standardele sale, întotdeauna le-a susţinut şi le-a trăit. (Martyn Lloyd-Jones)

Însă noi acceptăm tot ce se poate accepta din lume, doar să nu depăşim limita, fiecare îşi stabileşte propria limită: ascultăm muzică ca lumea, râdem la glumele şi bancurile lor, ne îmbrăcăm ca ei, vorbim ca ei (doar că nu  înjurăm), discutăm aceleaşi lucruri (doar că cenzurat), am îmbrăcat creştinismul atât de frumos încât cu greu facem diferenţa, lumea şi biserica par a fi două surori care în unele locuri se înţeleg tare bine, citim aceleaşi ziare şi reviste, ne uităm la aceleaşi filme însă câţi am conştientizat că făcând astfel de lucruri l-am lăsat pe Hristos şi am intrat cu Satana? (William C. Burns)

Ce oameni fac aşa multe compromisuri ca şi creştinii? Ce oameni adoptă tot felul de metode doar ca să aibă mai mulţi adepţi, asta e identificarea cerută de Hristos?

Oare ce ne lipseşte?

1 Cât despre mine, fraţilor, când am venit la voi, n-am venit să vă vestesc taina lui Dumnezeu cu o vorbire sau înţelepciune strălucită.

3 Eu însumi, când am venit în mijlocul vostru, am fost slab, fricos şi plin de cutremur.

4 Şi învăţătura şi propovăduirea mea nu stăteau în vorbirile înduplecătoare ale înţelepciunii, ci într-o dovadă dată de Duhul şi de putere,

Asta e: dovada dată de Duhul şi de putere! Lipseşte dovada, lipseşte Duhul, lipseste ungerea aşa că ne folosim de ce avem, suntem deştepţi, manipulăm, facem senzaţii în public, îi facem să aibă emoţii şi sentimente şi la urmă le spunem rugăciunea pe care trebuie s-o rostească şi am rezolvat problema.

Cred că problema noastră este că am început să iubim mai mult misiunea, biserica, programele şi numărul mare de oameni mai mult decât pe Hristos! Vai!

Sunt convis că Dumnezeu are nevoie de oameni astăzi care să predice Evanghelia completă, curată, fără surogate prin puterea Duhului Sfânt şi lucrarea de mântuire o face Dumnezeu în om, nu deşteptăciunea noastră şi dibăcia cu care am prezentat oamenilor metoda de achiziţionare a mântuirii.

Oamenii nu pot să-l cunoască pe Dumnezeu, doar prin prezentarea noastră corectă a doctrinei mântuirii ci prin lucrarea directă a Duhului Sfânt în timp ce noi predicăm nebunia propovăduirii crucii.

21 Căci întrucât lumea, cu înţelepciunea ei, n-a cunoscut pe Dumnezeu în înţelepciunea lui Dumnezeu, Dumnezeu a găsit cu cale să mântuiască pe credincioşi prin nebunia propovăduirii crucii.

Nimeni nu poate veni la Dumnezeu prin El insuşi, nici o singură răsuflare nu este de la noi înşine, orice ar avea un om, nu-şi poate câştiga mântuirea, prin forţele proprii sau metode religioase. Mântuirea intră în viaţa unui om DOAR atunci când Duhul Sfânt lucrează în omul acela dragoste pentru Dumnezeu şi pentru voia Lui, pe care mai înainte le-a urât, şi repulsie faţă de păcat şi tot ce este lumesc – lucruri pe care înainte să-l fi cunosc pe Dumnezeu le-a iubit şi se complăcea în ele.

Nu impuneţi oamenilor metode de mântuire, 5 paşi să fii fericit, tot ce trebuie să faci ca să fii mântuit este să-l accepţi pe Hristos, ai de toate – doar atât îţi lipseşte – Hristos, GREŞIT! Hristos nu este un accesoriu, El dă afară tot ce e vechi atunci când intră în inima unui păcătos, aceasta este CRUCEA – răstignirea firii, poftelor, motivaţiilor, scopurilor acelui om care până atunci contraziceau voia Lui Dumnezeu. Nu le povestiţi oamenilor rugăciuni, îi va îndemna Duhul să o facă, nu trebuie decât să le prezentăm Evanghelia şi Duhul Sfânt să le mişte inimile şi îi va face să urască păcatul.

Trebuie să cunoaştem, trebuie să cunoaştem Scriptura cel mai mult.