Pericolul implicat în strângerea comorilor

Cu toţii suntem în strânsoarea puternică a atitudinii lumeşti, care pur şi simplu ne va stăpâni dacă nu suntem conştienţi de ea.

Dar ea nu este doar puternică, este şi subtilă. Ea controlează efectiv viaţa celor mai mulţi oameni. Aţi văzut schimbarea subtilă care se produce în viaţa oamenilor când aceştia au succes şi prosperă? De ce oare idealismul este asociat în general cu tinereţea? De ce oamenii tind să devină cinici pe măsură ce înaintează în vârstă?

Fiindcă devenim cu toţii victimele “comorilor de pe pământ” – şi dacă priviţi cu atenţie puteţi vedea schimbarea aceasta în vieţile oamenilor. Mulţi pornesc în viaţă cu idealuri măreţe; dar într-un mod foarte subtil – fără să cadă într-un păcat flagrant – ajung influenţaţi poate în timpul studiilor de facultate, de o concepţie esenţialmente lumească.

Deşi probabil acel tânăr este bine pregătit din punct de vedere intelectual, el pierde ceva ce era vital în sufletul şi spiritul lui. El continuă să fie un om plăcut şi, mai mult, e drept şi înţelept.  Într-adevăr ne este familiar acest fenomen Umbrele închisorii încep să se întindă peste tânărul în prag de maturitate.

Robia cumplită care ne ameninţă este pe cale să ne afecteze întreaga personalitate; Şi primul lucru pe care îl afectează este inima. Lucrurile acestei lumi ne prind şi ne stăpânesc sentimentele, afecţiunea şi întreaga noastră sensibilitate. Noi iubim lucrurile pe care le oferă lumea. Pretindem doar că ne plac dar în realitate le iubim.

Ele nu doar ne atrag inima ci şi mintea.  Cât de iscusiţi suntem atunci când vrem să ne argumentăm că un anumit lucru pe care îl faecm nu este chiar atât de necinstit.

În ultimă analiză, există un singur motiv pentru care facem lucrurile aşa, dragostea noastră pentru comorile pământeşti. Ele controlează convingerile noastre şi întreaga noastră concepţie etică.

Be a Man!

Un clip excelent, cu adevărat convingător … adevărat.Lucruri pe care le aud de multe ori de la oameni ai lui Dumnezeu dar pe care am nevoie să le aud în fiecare zi.

Uneori am impresia că mi-am intrat în mână crezând că am renunţat la toate prostiile care îmi ţin timpul ocupat dar observ iar şi iar, alte stupidităţi care îmi ţin darul preţios al timpului care vine de la Dumnezeu, ocupat.

Cred că ne-ar prinde bine nişte afişe mari lipite prin casă pe care să tipărim cuvintele Domnului: Aduceţi trupurile voastre ca o jertfă vie, sfântă, plăcută lui Dumnezeu.

Click here

Neoprotestantismul şi semnul crucii

Tocmai pentru a nu mă face vinovat de sângele nimănui, în primul şi al doilea post m-am căit de youtubizare clipurilor şi am lăsat doar linkurile spre cei care au publicat deja pe blogurile şi site-urile lor; articolele mele căutau un răspuns nu zarvă sau popularitate.

Public articolul acesta pentru că nu sunt adeptul păcii cu orice preţ, nici al culturalizării mesajului Evangheliei. Articolul este în special pentru fraţii mei neoprotestanţi.

În al doilea rând, voi porni cu această ipoteză: toţi cei care acceptă semnul crucii se identifică cu toţi cei care îl practică şi cei care cred în toate misticismele care îl însoţesc.

Un adevăr în care noi credem cu toată fiinţa este că autoritatea Scripturii derivă din natura ei intrinsecă fiind o comunicare din partea lui Dumnezeu către om—ea are autoritate independent de biserică, de tradiţii sau alte scrieri şi este superioară altor scrieri.

De ce nu pot neoprotestanţii accepta semnul crucii? În primul rând pentru că Scriptura nicăieri nu pomeneşte despre nevoia sau practicarea acestei manifestări.

I. De ce nu?

Un lucru care ar trebui să ne dea de gândit este că semnul crurii are la bază o practică păgână, dar mai jos voi specifica câteva învăţături ale fraţilor ortodocşi cu care neoprotestanţii nu sunt de acord:

1. Diavolul se teme de semnul crucii.
2. Rugăciunea trebuie însoţită de semnul cruci.
3. Diavolul nu poate rămâne de faţă şi suferi puterea semnului
4. Semnul Sfintei Cruci, atingerea şi sărutarea ei, implică prezenţa lui Hristos
5. Acatistul sfintei şi de viaţă făcătoare cruci vorbesc despre închinarea şi mărirea crucii, păzitoarea lumii.
6. Refuzul semnului crucii este refuzul sângelui lui Hristos
   
7. Detalii aici şi mai sunt şi multe alte idei pe care le crede poporul, precum că semnul crucii sau o cruce de lemn este făcătoare de minuni, vindecătoare, mântuitoare, amuletă, fugăritoare de draci şi protectoare de demoni, semnul indispensabil al creştinului.

Sunteţi siguri că sunteţi de acord cu aceste lucruri, sunteţi siguri că vreţi să vă identificaţi cu oameni care cred aceste lucruri.

II. De ce nu?

Câteva gânduri alte fratelui M.C. luate de aici. Mi s-a părut foarte concis, categoric şi clar aşa că, read this:

- străbunii noştri au mâncat bătaie din cauza acestui semn. “Din respect pentru fratele Avram Crăciun, cel mai bătrîn membru din biserica noastră, aproape 90 de ani, care face parte dintr-o generaţie care a luat bătaie cu patul puştii peste cap şi peste gură din partea preoţilor ca să-şi facă cruce. El n-ar putea suporta asta şi îl respect pentru vînătăile şi puşcăria pe care au făcut-o congenerii lui epntru că erau sectanţi care nu-şi fac cruce.”

- a nu face cruce este unul din semnele identităţii noastre. “Este unul dintre semnele identităţii noastre, aşa cum pentru ortodocşi semnul crucii are semnificaţie aparte, pentru noi, faptul că nu facem semnul crucii are o semnificaţie.“-

- nu ne putem opri doar la sărutatul crucii - “Gestul acela nu l-am înţeles şi nu cred că vreau să îl înţeleg. Ca să fim consecvenţi ar trebui să ne apucăm şi să sărutăm icoanele, măcar cele împărăteşti. Ei, păi să fim consecvenţi şi relevanţi, nu? Nu vă daţi seama că sîntem caraghioşi, dacă facem lucruri care nu ne stau în ethos şi care nu ne sînt obişnuite?“

- nu putem câştiga suflete fiind astfel relevanţi - “Cum ştiu că nu prin astfel de gesturi cîştig suflete, nu mă obosesc prea tare. Sufletele se cîştigă prin vestirea Evangheliei. Derutez turma mea, dar nu numai turma mea, ci şi pe a altora. Nu sînt de acord cu faptul că trebuie să ne facem semnul crucii pentru “a fi relevanţi“.“