Mă rog, o, Dumnezeule, să Te pot cunoaşte şi iubi, astfel încât să mă pot bucura în Tine. Şi dacă nu pot face asta pe deplin în viaţa aceasta, ajută-mă să progresez treptat, până când ajung la plinătate. Fă să crească în mine cunoaşterea Ta aici, iar acolo să ajungă deplină; fă să crească în mine dragostea Ta aici, iar acolo să ajungă deplină, astfel încât aici bucuria mea să fie mare în nădejde, iar acolo să fie deplină în realitate.
Doamne, prn Fiul Tău Tu porunceşti sau, mai bine zis, ne sfătuieşti să cerem, şi promiţi că vom primi, pentru ca “bucuria noastră să fie deplină”. Cer, Doamne, căci Tu ne sfătuieşti astfel prin admirabilul nostru sfătuitor. Fă să primesc ceea ce făgăduieşti Tu prin adevărul Tău, pentru ca “bucuria mea să fie deplină”. Dumnezeule al adevărului, cer ca să primesc, pentru ca “bucuria mea să fie deplină”.
Până atunci, fie ca mintea mea să mediteze la ea, limba mea să vorbeasc despre ea, inima mea să o iubească şi gura mea să o predice. Fie ca sufletul meu să flămânzească după ea, truşul meu să înseteze după ea, întreaga mea fiinţă să o dorească, până când intru în “bucuria Domnului”, care este Dumnezeu, Trei în Unul, Cel binecuvântat în veci. Amin
