Arhiva pentru mai 9th, 2009

h1

Iarna demografică

mai 9, 2009

M-a pus bine pe gânduri toată treaba asta cu iarna demografică mai ales că impactul ei e teribil de puternic cu efect asupra întregii Planete.

Merită să vedeţi tot documentarul. Read the rest of this entry ?

h1

Ce este blândeţea?

mai 9, 2009

În ziua de astăzi cu cât te afirmi şi te exprim mai mult, cu cât îţi organizezi şi foloseşti mai mult puterile şi abilităţile, cu atât eşti mai aproape de succes şi prosperitate.

Biserica a început să ia din această filozofie a lumii şi să o aplice diverselor ei preocupări astfel că avem oameni care cred în metodele şi organizaţiilor lor atât de mult încât au ajuns să aibă prea puţină nevoie de puterea Duhului Sfânt – şi dacă recunosc că au nevoie de ea, e pentru a le susţine planurile şi proiectele deja făcute.

Blândeţea este o calitate indispensabilă caracterului creştin, este poruncită, este necesară pentru mântuire, este necesară pentru mărturisire, este necesară în toată viaţa unui credincios.

Blândeţea este compatibilă cu tărie, autoritate şi putere. Omul blând este cel care crede cu atâta putere în apărarea adevărului încât e gata să moară pentru el dacă e nevoie. Martirii au fost oameni puternici, nu slabi – dar blânzi – putere sub control. Oameni gata să moară pentru gloria lui Dumnezeu – să trăiască pentru gloria lui Dumnezeu.

Atitudinea pe care o am faţă de mine însumi. Omul nu poate fi niciodată blând dacă nu se consideră un netrebnic – nu se mândreşte cu propria-i persoană, el simte că nu are nimic în sine însuşi cu care să se poată lăuda. El nu se ruşinează de atitudinea sa.

Atitudinea pe care o am faţă de ceilalţi: Omul blând nu este sensibil cu privire la sine. Nu mai este preocupat de sine însuşi şi de ceea ce spun ceilalţi, nu-şi mai plânge niciodată de milă, nu se autocompătimeşte niciodată. (John Bunyan: cine este jos nu are de ce să se teamă de cădere.)

Înseamnă şi lipsa atitudinii şi dorinţei de răzbunare. De aceea blândeţea înseamnă răbdare şi îndelungă răbdare.

Înseamnă să asculţi şi să înveţi. Să ai o părere atât de mică despre capacităţile şi cunoştinţele tale încât eşti gata să-i asculţi pe alţii. Mai presus de taote trebuie să fim dispuşi să ne lăsăm învăţaţi Duhul Sfânt şi conduşi de Domnul Hristos.

Înseamnă renunţarea la tot – la noi înşine, la drepturile noastre, la ţelul nostru, la întregul nostru viitor – aşezând în mâinile lui Dumnezeu şi aceasta mai ales dacă credem că suferim pe nedrept.