Afirmaţia următoare este un şoc electric pentru toţi directorii de muzică din bisericile noastre şi o electrocutare teribilă pentru toată parada şi zornăiala contemporană prezentă în bisericile evanghelice.
Ce putem spune? Dacă ar fi să luăm în serios cuvintele lui Augustin ca fiind inspirate de Duhul lui Dumnezeu avem nevoie de o reformă serioasă.
Oridecâteori cântarea mă desfată mai mult decât ceea ce se cântă, mărturisesc că păcătuiesc în mod grav
Augustin
Lucrarea lui Ioan Botezătorul era pocăinţa. Lucrarea lui Isus era pocăinţa. Lucrarea ucenicilor era pocăinţa. Şi cerurile o ecunosc şi se bucură când un păcătos .. ce face? .. se pocăieşte.. se pocăieşte.
Cu alte cuvinte, noi suntem chemaţi să predicăm, ce? Pocăinţa. Eu aud o grămadă de oameni spunând ca vor să îşi împărtăşească credinţa. Eu nu aud foarte mulţi oameni spunând că vor să meargă şi să predice pocăinţa. Dar la aceasta suntem chemaţi. Noi suntem chemaţi să predicăm evanghelia pentru iertarea păcatelor, să o proclamăm tuturor neamurilor.
Aceasta a fost definiţia clasică a lui Pavel a predicării evangheliei. Este predicarea pocăinţei. Şi tocmai pentru că a predicat pocăinţa, ei l-au oprit, în versetul 21 spune, şi au încercat să mă omoare. Aşa ca să vedeţi că biserica primară a înţeles predicarea lui Isus, continuând predicarea lui Ioan, a ucenicilor şi au fost credincioşi în a proclama pocăinţa de păcate…întoarcerea de la păcate la Dumnezeu.
Nu poate exista mântuire fără pocăinţă. Pocăinţa este un sinonim. Este un element în lucrarea lui Dumnezeu şi care este aşa de esenţial ca lucrarea mântuitoare a lui Dumnezeu se poate numi de fapt, Pocăinţă, întoarcere.
“Doctrina pocăinţei este partea care lipseşte astăzi, din multe grupuri care din alt punct de vedere au o înţelegere fundamental sănătoasă şi ortodoxă.” Aceasta nu este o bătălie nouă. Acesta este o bătălie veche. Oamenii de astăzi predică o evanghelie care zice, “Uite cum e, tu crede numai, nu te îngrijora de păcatul tău, nu te îngrijora de trecutul tău, tu crede numai şi restul vine mai târziu.”
“Predicarea superficială care nu are de a face cu starea teribilă de vinovăţie şi păcătoşenie a omului, chemând pe toţi oamenii de pretutindeni să se pocăiască, rezultă în întoarceri superficiale. Şi aşa avem astăzi, o mulţime de prefăcuţi cu limbi ascuţite, care nu arată nici o dovadă de regenerare. Palavragind de mântuire prin har, ei nu manifestă nici un har în propria lor viaţă. Declarând sus şi tare că sunt îndreptăţiţi doar prin credinţă, ei eşuează în a-şi aminti că credinţa fără fapte este moartă şi că justificarea prin fapte înaintea oamenilor nu trebuie ignorată de parcă ar fi în contradicţie cu îndreptăţirea prin credinţă înaintea lui Dumnezeu.” Harry Ironside
You are currently browsing the Trezire Spirituală blog archives for the day luni, mai 11th, 2009.
