Scandalul Evangheliei … 3

Nu omul este măsura. Trăim într-o eră a Umanismului. Peste ultimile câteva decenii, omul s-a luptat să scape de Dumnezeu din conştiinţa şi cultura sa. El a distrus orice altar vizibil al „Singurul Dumnezeu adevărat” şi a ridicat monumente pentru sine însuşi cu un zel a unui fanatic religios.

El a condus ca să devină el centrul, măsura şi sfârşitul tuturor lucrurilor. El îşi laudă înnăscuta valoare, pretinzând omagiu către aprecierea-sinelui, şi promovează (susţine) autosuficienţa şi autorealizarea ca cel mai bun lucru.

El explică de departe mustrarea conştiinţei ca rămăşiţe a unei religii antice a vinovăţiei, şi se scuză pe sine însuşi de la orice responsabilitate a haosului moral care îl înconjoară învinuind societatea, sau cel puţin acea parte a societăţii care nu a reuşit să ajungă la iluminare şi cunoaşterea lor.

Orice sugestie că conştiinţa lui poate să fie dreaptă în mărturia împotriva lui însuşi sau că poate fi responsabil aproape orice variaţia ale maladiilor din lume este de neînchipuit.

Pentru acest motiv, Evanghelia este un scandal pentru omul căzut pentru că îi arată iluzia pe care o are faţă de sine şi îl convinge de depravarea şi vina sa. Aceasta este esenţiala „prima lucrare” a Evangheliei, şi acesta este motivul pentru care lumea detestă adevărata predicare a Evangheliei.

Scriptura recunoaşte că Evanghelia lui Isus Hristos este o piatră de poticnire şi o nebunie pentru orice om al oricărei ere şi culturi. Oricum, a căuta să îndepărtăm scandalul din mesaj înseamnă a face crucea lui Hristos şi puterea lui mântuitoare, nulă.