O Evanghelie Imposibilă [5]

„Recunoaştem noi că puterea pentru salvare se găseşte doar în Evanghelie?” Evanghelia lui Isus Hristos este puterea lui Dumnezeu pentru mântuire. Nu este doar centrul, sau o parte, ci întregul.

Pentru ca să aibă un efect puternic asupra omului, trebuie doar proclamată. Nu are nevoie de o revizie pentru a o face relevantă, o adaptare pentru a o face înţeleasă, sau o pledoarie pentru a valida. Dacă stăm în picioare şi o proclamăm, îşi va purta singură de grijă.

Un predicator care şi-a aruncat la o parte toate armele sale, dar proclamă Evanghelia, lucrarea de mijlocire, şi munca sacrificială a dragostei va face mai mult pentru lume decât toate schemele strategiilor şi inovaţiilor combinate.

Un studiu al Evanghelismului contemporan arată că acest gând îndrăzneţ nu mai este crezut.

Sună destul de bine în vechile imnuri, dar pentru a crede în realitate şi a aplica, ar fi considerat naiv să spui cel puţin. Cele mai multe „biserici model” ale zile arată mai mult ca Şase Steaguri peste Isus decât o corabie a Sionului.

Ei nu doar oferă Evanghelia (utilizez termenul liber), dar ei oferă atâtea alte atracţii, care fac Evanghelia dificilă, dacă nu imposibil, de găsit. Puterea nu mai locuieşte într-un mesaj simplu, ci în conduceri îndrăzneţe, strategii de înlăturare a tăişului, sensibilităţi culturale, şi abilitatea de a modifica biserica după ceea ce dictează cultura.

După cum lumea devine din ce în ce mai necredincioasă şi anti-creştină, Evanghelismul aleargă fără ţintă pentru a găsi un remediu. Am studiat prudent capriciile şi voga culturii şi apoi am făcut schimbările necesare în Evanghelie în special pentru a o face relevantă.

Când cultura nu mai doreşte ceea ce avem, noi le dăm ceea ce doresc. Când ea atrage mulţimi de oameni carnali, noi scriem o carte „cum să” care expune o strategie pentru restul ca să fie urmată.

Oricum, noi falimentăm în a vedea că nu facem Evanghelia mai relevantă. Noi doar furnizăm provizii pentru o cultură necredincioasă pentru a o ţine între zidurile noastre. În final, Evanghelia a dispărut, Dumnezeu nu e onorat, şi cultura se duce în iad.

Biserica are nevoie de oameni care vor sta în faţa maselor opozante cu nimic care să-i ajute sau apere decât Evanghelia şi Dumnezeu care a promis că va lucra prin ea. Cât de grea a fost armura lui Saul pentru David, şi cât de ridicol ar fi apărut David când ar fi purtat-o.

Abilitatea şi puterea sa ar fi fost vlăguită de greutatea armurii. El a făcut totuşi decizia crucială de a o pune deoparte şi de a confrunta vrăjmaşul cu nimic mai mult decât cu Numele Domnului.

În acelaşi fel, noi trebuie să refuzăm armura lui Saul şi armamentul, şi să mergem în bătălie cu nimic mai mult decât pietrele netede ale Evangheliei.

Trebuie să luăm decizia crucială de a arunca proptelele, strategiile, şi tehnicile inteligente ale evanghelismului modern de astăzi, şi să confruntăm ambii uriaşi ai scepticismului şi necredinţei cu Biblia deschisă şi transparentă, fără să compromitem mesajul lui Hristos cruficiat.

Atunci vom vedea puterea lui Dumnezeu manifestată în convertiri autentice a marilor păcătoşi.