gând îndrăzneţ sau adevărat

Sunt unii oameni care au trăit tragedii în viaţa lor şi Îl acuză pe Dumnezeu de neimplicare, predestinare sau inexistenţă.

Adevărul e că oamenii aceştia nu au primit nici 0,001% din ceea ce meritau să primească. Ei merită cel mai adânc loc al iadului şi cele mai cumplite blesteme pe pământ.

Tot ce au făcut  din prima zi când au primit suflare a fost să-L ofenseze pe Dumnezeu în acelaşi mod în care o face şi diavolul.

Ei resping orice adevăr despre Dumnezeu dar atunci când nu mai pot să o facă cu succes ajung să-L acuze pentru viaţa lor blestemată trăită în plăcerile păcatului.

Aceştia nu se lasă cercetaţi de bunătatea Lui  ci Îl acuză de răutate şi se răzvrătesc mai vârtos împotriva lui Dumnezeu.

Când lucrurile merg mai bine pentru ei, prin faptul că sunt binecuvântaţi, nu ştiu că aceste binecuvântări sunt blesteme care-i vor trimite în cel mai adânc loc al iadului.

Ei se lăfăiesc în starea lor, pe care o consideră bună, şi afirmă că puterea lor le-a produs acele lucruri.

Oamenii care acuză Divinitatea, indiferent de starea în care se află, până la a blestema, se află într-una dintre ultimile stării ale împietririi lor.

Gloria Fiului [3]

continuare de aici şi aici

Îţi studiezi Biblia pentru ca să fii folositor pentru El, nu pentru a scoate ceva pentru timpul tău devoţional. În tinereţea ta te pregăteşti pentru a fi folositor pentru El.

Eşti folositor pentru El dacă eşti în centrul amvonului sau dacăuzi florile, eşti folositor pentru El dacă predici la sute de oameni sau dacă consiliezi un copil – singura dorinţa este de a fi  folositor pentru El conform cu darul care ţi-a fost dat.

Cât de folositor eşti pentru El? Dumnezeu nu poate folosi oameni conform cu darul pe care li L-a dat pentru că ei nu se pregătesc.

Ai grijă când foloseşti suveranitatea lui Dumnezeu pentru a-ţi justifica incompetenţa, Dumnezeu este Suveran dar oamenii sunt responsabili.

Studiem prea puţin, ne rugăm prea puţin, ne gândim prea puţin dar suntem implicaţi în tot felul de inutilităţi şi trebuie să ne oprim.

Nu eşti în siguranţa pentru că eşti în cer – eşti în siguranţă pentru că eşti în Hristos şi pentru că a făcut legământ cu tine.

Eşti conştient că îngerii nu cad din cauza Lui? – El îi susţine! Creaţia nu face o decizie pentru a fi creată – El a vorbit o vorbă şi creaţia a venit, în acelaşi fel, a spus un cuvânt, a luminat cu lumina Lui în inima ta – în acel întuneric – te-a regenerat, te-a recreat.

Dar fiţi atenţi cu cei care cred că Dumnezeu începe aceasta lucrare dar ei trebuie să o termine – creştinul nu se susţine singur ci este ţinut sus de Cuvântul lui Hristos.

Acum, unii vor spune, să nu ne mai străduim să fim aşa devotaţi, să fim sfinţi – oricine are această atitudine este pierdut sau cel puţin nu s-a pocăit de ea. El ne va cauza să fim ai Lui.

Şi chiar dacă te vor face să suferi – El va face ca la sfârşit toate să se întoarcă spre bucuria ta veşnică.

Diavolul bate în tine şi bate în copii lui Dumnezeu gândind că îi va distruge dar nu poate lovi decât unde Dumnezeu îi permite, nu poate lovi decât unde îi spune Dumnezeu să lovească şi nu poate lovi decât atât cât Dumnezeu îi spune să lovească şi când a terminat – lucrul pe care a încercat să-L distrugă este de fapt creat după imaginea lui Isus Hristos.

El nu doar conduce, El râde, face haz de ei … suntem ca nişte lăcuste în ochii lor, da, dar ei sunt lăcuste în ochii lui Dumnezeu şi Dumnezeu este pentru noi. Cine va putea sta împotriva noastră?

Gloria Fiului [2]

Generaţia noastră este aceea care ia tot ce este în ordine şi întoarce pe dos. Din tot ce există în Univers, creaturile după chipul Lui sunt singurele care îi violează ordinea, şi o fac în fiecare zi!

Ceea ce mă uimeşte cu privire la generaţia noastră nu este păcatul împotriva unor principii ci dorinţa de a fi total şi complet liber de Dumnezeu chiar dacă asta ar însemna propria distrugere.

Este dorinţa de întoarce orice principiu, ordine din Univers pentru a face orice altceva decât a creat Dumnezeu ca să fie.

Ziua în care lumea va arde este în mintea Sa, ordinea ei este perfect planificată, puterea ca ea să se întâmple există fără a face efort. El nu are mai multă preocupare pentru acest mare eveniment decât o face pentru o vrabie care cade – amândouă sunt la fel pentru El.

Relaţionarea planetelor în jurul soarelui nu este mai grea pentru El decât direcţionarea ta către un loc specific după ce te vei ridica de la masa la care eşti.

Dacă ar apărea o putere, un lucru nemaipomenit creat de El – toată atenţia ne-ar fi îndreptată spre acel lucru dar dacă ar apărea o fărâmă din ceea ce este Hristos – toţi am dispărea pentru că orice creatură în toată splendoarea ei este absolut nimic comparat cu Domnul nostru – nimic.

Cum poate fi atât de glorios şi eu atât de insensibil, cum poate fi atât de minunat şi totuşi mintea mea să fie atrasă de alte lucruri?

Împăratul David este important pentru mine nu pentru păcatele dezastruoase în care a căzut, şi greşelile prăpăstioase în care a alunecat şi pe care ne este ruşine să le pomenim ci pentru că a avut o inimă care l-a făcut să stea toată noaptea în Templu pentru a fi aproape de Dumnezeu, de prezenţa Lui – daţi-mi un om ca acesta, îl voi da pe un Fariseu ţinător de legi, oricând.

Cum te-ai simţi dacă ai şti că destinul întregii creaţii ar fi lăsat în mâna ta pentru o zi – ai deveni nebun. Gândeşte-te acum că fiecare moment ar fi în mâna ta. El o face fără efort, nu cu efort mental, nici epuizat.

Gloria Fiului

Câteodată sunt ruşinat de modul în care Îi pronunţ numele – de fiecare dată când Îl pronunţăm ar trebui să ne temem, să tremurăm.

Niciodată nu poţi înţelege crucea până când nu înţelegi demnitatea Celui care a murit acolo. El nu doar a creat ci şi susţine lumi despre care noi nu ştim absolut nimic.

Singurul motiv pentru care poţi atinge cu degetele masa este din cauza puterii lui Dumnezeu. Crezi că le-a făcut şi le-a lăsat să meargă de unele singure? Îţi simţi degetele din cauza Lui! – este o nouă înţelegere să fii în Hristos, nu?

Trebuie să înţelegi cine este Cel care a murit pentru tine. Facem o mare nedreptate când începem să povestim despre Hristos ca despre o poveste pentru copii.

Trebuie să ne întoarcem în trecut şi să vedem că Fiul lui Dumnezeu a fost dintotdeauna Fiul lui Dumnezeu.

Coloseni vorbeşte adânc despre persoana lui Isus Hristos. Isus Hristos este singurul lucru pentru care nu poţi fi prea radical, pe care nu-L poţi onora sau slăvi prea mult.

El nu este doar Creatorul ci şi Susţinătorul Universului. Universul este format din aproape o infinitate de entităţi şi Isus Hristos le cunoaşte pe fiecare în parte – orice există este cunoscut într-un mod intim de Hristos.

El este Singurul care poate susţine.

Eşti conştient cât de mult depinde viaţa ta de El – următoarea ta respiraţie depinde de Fiul lui Dumnezeu şi a celor care Îl urăsc, Îl batjocoresc, care scriu împotriva Lui şi ei nu pot mişca măcar pixul fără puterea Celui pe care Îl batjocoresc.

Recreearea este o lucrarea continuă – orice moment este recreat mereu şi mereu, fiecare bătaie a ceasului – o putere care recrează mereu şi susţine. Este ceva ceva continuu şi a făcut asta şi când a fost pe cruce!

Totul depinde de El şi El nu este obosit la sfârşitul zilei – pentru El nu există sfârşitul zilei.

doar câţiva

Dar strâmtă este poarta, îngustă este calea care duce la viaţă, şi puţini sunt cei ce o află.

Matei 7:14

Oricât am încerca să simulăm o trezire spirituală, ea nu vine decât prin providenţa şi puterea lui Dumnezeu. Lucrarea şi puterea Duhului Sfânt nu pot fi manipulate de către oameni nici chiar atunci când au cele mai sfinte şi bune intenţii.

Oricât ne-am minţi, ţara noastră nu experimentează o trezire spirituală pentru că semnele trezirii spirituale nu se văd în vieţile oamenilor transformaţi. Probabil că oameni într-un mod individual experimentează o trezire personală şi aceasta este făcută de Dumnezeu.

Chiar dacă vedem mulţimi de oameni care declară că Îl cunosc pe Dumnezeu şi că sunt creştini ori tot felul de afirmaţii de acestea explozive, adevărul pe care Scriptura îl evidenţiază este că puţini sunt acei care află calea îngustă.

Este trist dar adevărat, şi aşa va fi totdeauna, că dintre cei care declară că sunt mântuiţi, salvaţi, regeneraţi, copiii ai lui Dumnezeu, creştini – mulţi dintre ei nu au fost niciodată convertiţi cu adevărat şi vor merge în iad înşelându-i şi pe alţii cu falsa lor religie.

Ce poate fi mai trist decât să fii botezat, declarat creştin şi să crezi că eşti mântuit şi la sfârşitul vieţii să auzi cuvintele pleacă de la mine blestematule în focul cel veşnic!

Avem nevoie, pentru gloria lui Dumnezeu, să ne întoarcem la Sfintele Scripturi şi să ne examinăm vieţile în lumina acestui Cuvânt iar dacă vieţile noastre nu se conformează voii lui Dumnezeu – singura şansă de scăpare nu este o rugăciune scurtă de iertare ci o râvnă pasionată şi plină de foc în căutarea feţei lui Dumnezeu şi a prezenţei Lui.

O falsă trezire spirituală – Zac Ponen (10 semne)

ISUS şi apostolii au avertizat în mod repetat că zilele din urmă vor fi caracterizate de o înşelăciune larg răspândită şi de o mulţime de prooroci mincinoşi (Matei 24:3-5,11,24; 1Timotei 4:1) – şi în ultimele decenii noi am văzut mulţi dintre aceştia.

De ce sunt înşelaţi milioane de creştini de aceşti prooroci mincinoşi şi de aceste „treziri” false? Şi de ce atât de mulţi predicatori au căzut pradă imoralităţii şi lăcomiei?

Din ceea ce am înţeles eu, unele din principalele cauze sunt:

1. Cei mai mulţi creştini din zilele noastre nu sunt conştienţi de ceea ce ne învaţă Noul Testament, pentru că nu l-au studiat cu atenţie; ei urmează învăţăturile conducătorilor lor şi nu învăţăturile Noului Testament.

Clipuri din concertul cu Caius Hera

Mai jos aveţi câteva crâmpeie din interpretările la laută din concertul ţinut de Caius Hera. Concertul a avut loc ieri (22 iunie)  la Capela mare a Universităţii Emanuel.

Ploaia torenţială a fost un acompaniament deosebit astfel încât câteva clipuri nu au înregistrat mare lucru, mai jos însă aveţi ceva inteligibil.

Primul clip are o scurtă prezentare a pieselor interpretate cât şi o precizare despre contrastul dintre stilul spectacular modern şi cel vechi – liniştitor, lent şi intim.

Al doilea clip are câteva piese interpretate şi le-am pus într-un singur clip pentru a le asculta uşor. Ultimul clip conţine ultima piesă interpretată de lutenistul Caius Hera şi încheierea cu Marius Cruceru.

şi la alte concerte

născut din Duhul

Vântul suflă încotro vrea, şi-i auzi vuietul; dar nu ştii de unde vine, nici încotro merge. Tot aşa este cu oricine este născut din Duhul.

Ioan 3:8

Hristos în primul rând se introduce aducând miezul subiectului în discuţiei şi o face introducând „adevărat îţi spun”. De aceea într-o singură propoziţie el întoarce toate suporturile al lui Nicodim, şi pretinde că trebuie refăcut de puterea lui Dumnezeu.

Un verset de care mulţi oameni se tem şi unul de care mulţi alţii se folosesc pentru a răstălmăci Scripturile, dar poate voi n-aţi auzit pe nimeni. Susţinătorii conceptului de liberă voinţă dau interpretări rupte de context şi de stilul interpretării bunului simţ.

Pentru un Fariseu loial aceasta era calea spre salvare: preocuparea şi observarea minuţioasă a Legii şi tradiţiei bătrânilor.Ioan foloseşte această conversaţie pentru a arăta că o devotare în privinţa legii nu este necesară ci o renaştere radicală.

Fariseismul de astăzi este mult mai subtil şi mult mai greu de combătut, oamenii neagă realitatea despre ei înşişi din dragoste pentru propriile persoane şi apoi, mai grav decât atât, neagă puterea lui Dumnezeu necesară în mântuirea păcătosului răvăşit de păcat.

reacţii adverse adresate Medicului

Psalmi 109:1   Dumnezeul laudei mele, nu tăcea!
2  Căci potrivnicii au deschis împotriva mea o gură rea şi înşelătoare, îmi vorbesc cu o limbă mincinoasă,
3  mă înconjoară cu cuvântări pline de ură, şi se războiesc cu mine fără temei.
4  Pe când eu îi iubesc, ei îmi Sunt potrivnici; dar eu alerg la rugăciune.

Astăzi, mama ştiind că nu m-am simţit foarte bine (sesiunea a început să-şi ceară tributul), mi-a trimis versetele acestea din Scriptură care au o intensitate deosebită şi culoare în conţinutul şi mesajul lor.

Nu de puţine ori, Dumnezeu ne dă impresia că e undeva departe şi asta ne face ca, şi în problemele mici pe care le avem, să capitulăm.

Barometrul nostru spiritual este dat şi de momentele noastre de rugăciune sau mai bine zis – când ne rugăm. Vorbirea este un domeniu sensibil şi parcă tot ceea ce facem are de-a face şi cu vorbele.

Când cineva te răneşte, te bârfeşte…primul impuls nu cred că e acela de a merge la rugăciune ci de a reacţiona, de a riposta şi de a răspunde pe măsură astfel încât oponentul să se dea bătut.

Psalmistul ne oferă o cale mult mai bună în situaţiile de acest gen, aleargă la rugăciune; aleargă la cel care are în control toate lucrurile şi peste care este Suveran. El ştie de ce îngăduie şi tot El este Cel care te poate ajuta să treci cu fruntea sus peste această barieră.

Oamenii obişnuiesc să se roage, unii din obicei, alţii fără se se gândească de ce şi cum o fac, alţii ca o obligaţie şi multe alte motivaţii. Psalmistul era un om al rugăciunii şi nu un cerşetor în rugăciune ci un lăudător. Dumnezeu era pentru EL sursa laudelor şi a motivelor de bucurie.

Întotdeauna vom avea controverse cu cei din jur şi de foarte multe ori cu cei pe care îi iubim, viaţa merge înainte însă contează cum treci prin ea: regretând că ai mers singur şi după capul tău sau implicându-L pe Dumnezeu în detaliile vieţii.

Principiul dragostei are mare putere asupra oamenilor [7]

continuare de aici

De ce doctrinele harului nu duc la un caracter şi comportament păcătos? Dacă Dumnezeu ne-a mântuit şi suntem păstraţi pentru totdeauna lângă El, de ce să nu păcătuim?

În al doilea rând, să nu uităm că PRINCIPIUL DRAGOSTEI ARE MARE PUTERE ASUPRA OAMENILOR. La începutul istoriei, naţiunile visau că crima poate fi distrusă de severitate şi se bazau pe pedepse înfricoşătoare – însă experienţa corectează eroarea.

Strămoşii noştri aveau o teamă falsă, care interferează cu încrederea ce ar trebui să existe ăntre om şi om. Pentru a o aboli, au contrafăcut o ofensă capitală. Vai pentru crimele comise de lege! Totuşi utilizarea constantă a spânzurătorii nu a fost suficientă pentru a nimici crima. Atacurile, agresivităţile s-au înmulţit datorită pedepsei ce trebuia să le nimicească.

Unele agresivităţi aproape că au cedat când s-a dat pedeapsa împotriva lor. Este un fapt notabil ca oamenii, dacă li se interzice ceva, chiar lucrul acela vor să îl facă, chiar dacă până atunci nici nu s-au gândit la aceasta! Legea impune supunere, însă nu o promovează – adesea creează nesupunere – şi o pedeapsă prea aspră se ştie că provoacă agresivitate.

Legea cedează, însă dragostea câştigă! Dragostea în orice caz face păcatul ruşinos. Dacă unul fură pe un altul, ar fi destul de rău. Dar să presupunem că un om a furat de la prietenul său care de multe ori l-a ajutat când el era în nevoie? Oricine ar spune că această crimă a fost cea mai dezonorantă, ruşinoasă.

Dragostea marchează/înseamnă păcatul pe frunte cu un fier înroşit. Dacă un om ar omorî un duşman, ruşinea ar fi enormă, însă dacă şi-ar înjunghia tatăl, căruia îi datorează viaţa, sau mama, de la sânul căreia a supt, toţi ar striga împotriva acestui monstru! În lumina dragostei, păcatul este văzut din cale afără de păcătos.

Semnele adevărate treziri – R. C. Sproul

Personal nu cred că ne aflăm în mijlocul unei treziri spirituale în această ţară aşa cum afirmă unii predicatori ale căror cuvinte în general merită luate în seamă.

Odată cu izbucnirea marii treziri in Noua Anglie, s-au raportat multe incidente stranii, în care unii oameni, la predicile lui Edwards şi ale altora, au leşinat, şi-au pierdut cunoştinţa din cauza excesului emoţional.

Iar în mijlocul acestei treziri unele spâncene s-au ridicat din cauza schimbărilor ce se petreceau şi cu care oamenii nu erau obişnuiţi, din cauza zelului şi ardorii care însoţeau lucrarea Duhului Sfant printre oameni.

Odată cu aceste excese emoţionale au venit şi doctrine false, comportamente imorale ale unora care pretindeau că ei sunt rezultatul trezirii.

Într-un cuvânt, multe feluri de abuzuri care i-au facut pe criticii acestei treziri să insiste ca lucrarea ce a pornit trezirea să fie oprită.

Astfel, în mijlocul acestei controverse Edwards a recurs la mintea sa patrunzătoare şi la vastele sale cunoştinţe din Scriptura pentru a veni cu o analiză critică a lucrurilor ce se întâmplau în Noua Anglie în timpul Marii Treziri, încercând să ofere cititorului o hartă cu ajutorul căreia să poata discerne între adevărata trezire şi simple emoţii sau treziri superficiale, născute din firea pământească.

Ispăşire limitată – adevăr şi provocare?

Pentru a rămâne în cadrul unor limite corespunzătoare şi în această privinţă, va trebuie să ne reîntoarcem la Cuvântul Domnului, în care avem o regulă sigură în ce priveşte înţelegerea.

Dar deoarece pietatea şi bunul simţ ne arată că lucrul acesta nu trebuie înţeles fără să se ţină seama de nimic, trebuie să căutăm o distincţie, ca nu cumva sub masca modestiei şi sobrietăţii să ne lăfăim într-o ignoranţă neconştientizată.

Dacă cineva dă buzna în înţelegerea acestei doctrine  cu o siguranţă nepăsătoare, nu va reuşi să îşi satisfacă pur şi simplu curiozitatea, ci va intra într-un labirint din care nu va putea ieşi.

A murit Isus pentru fiecare om de pe planeta pământ?

Folsim cuvântul “toţi” de multe ori când nu ne referim la toţi; obişnuim să spunem toată lumea când de fapt nu toată lumea se încadrează afirmaţia noastră (chinezi, africani, aborigieni, americani…etc). Obişnuim deasemeni să scriem şi să spunem ei întotdeauna …. când de fapt ei nu fac întotdeauna şi nu fiecare dintre ei fac acel lucru de care spui.

Sensurile cuvintelor lume, toţi, întreg nu întotdeauna înseamnă chiar TOT.

Exemplu:

Luca 2:10 Dar îngerul le-a zis: Nu vă temeţi căci vă aduc o vete bună, care va fi o mare bucurie pentru tot norodul.

Irod s-a bucurat? dar fariseii? – NU s-au bucurat. Scriptura minte? Înţelegem limbajul figurativ al Scripturii?

Ioan 12:19 Fariseii au zis deci între ei: “Vedeţi că nu câştigaţi nimic: iată că lumea se duce după el”

Mergeau africanii după El? – nu, nu mergeau! Mergeau toţi vameşii după El? – nu! Mergeau toţi săracii şi bolnavii după El? – NU

Coloseni 1:5-6 …care a ajuns până la voi şi este în toată lumea, unde dă roade şi merge crescând …

A ajuns în acea vreme Evanghelia în Australia? – sigur nu! dar la Polul Nord? – răspundeţi voi.

E un argument bun care susţine ispăşirea limitată a lui Hristos – argumentaţi pro sau contra şi ar fi interesant cum putem evita atacurile la persoană sau alte atitudini de acest gen.

Salvarea aduce salvare de sub puterea păcatului [6]

continuare de aici

În primul rând, veţi vedea că Evanghelia harului lui Dumnezeu promovează sfinţenia adevărată în oameni prin aducerea aminte că SALVAREA PE CARE O ADUCE, ADUCE SALVAREA DE SUB PUTEREA PĂCATULUI.

Când predicăm salvarea, unii presupun că întelegem prin aceasta eliberarea de iad şi intrarea în cer, în rai. Ea include toate acestea şi rezultă în faptul acesta, însă nu aceasta este ceea ce vrem noi să spunem.

Ce vrem să spunem prin salvare este aceasta – eliberarea din iubirea păcatului, salvarea din obiceiul de a păcătui, eliberarea de dorinţa de a păcătui.

Dacă este aşa, că darul eliberării de păcat este darul harului divin, în ce fel acel dar sau dăruirea sa fără plată, produce păcat? Nu văd nici un asemenea pericol.

Dimpotrivă, spun celui ce proclamă o promisiune binevoitoare de victorie asupra păcatului “Cu toata viteza – mergi incoace şi încolo prin lume şi spune că Dumnezeu doreşte, prin harul său, să salveze oamenii de la iubirea de păcat şi să îi facă creaturi noi”.

Să presupunem că salvarea pe care o predicăm este aceasta – “voi, cei care nu aţi trăit în sfinţenie şi aţi fost răi în viaţă puteţi să vă bucuraţi de păcatul vostru şi totuşi să scăpaţi de pedeapsă”? aceasta ar fi dăunător, intr-adevar!

Insă dacă ar fi urmatoarea “voi, care sunteti cei mai păcătoşi, totuşi, prin credinţa în Domnul Isus puteţi fi schimbaţi astfel încat să traiţi în Dumnezeu în locul slujirii lui satan şi a păcatului”? – ce rău poate ieşi celei mai pudice morale?

De ce, întreb, să împrăştii o asemenea Evanghelie?  Să o audă toata lumea, chiar dacă sunt conducatori in casa Domnului ori suferă în legăturile păcatului!

Spuneţi-le că Dumnezeu doreşte să înnoiască oamenii în infinitul său har fără plată şi să îi facă creaturi noi în Isus Hristos. Pot să reiasă consecinţe rele din proclamarea liberă a acestei veşti?

Cu cât oamenii sunt mai răi, cu atât ne-am dori să îi vedem îmbrăţişând acest adevar al lui Dumnezeu, deoarece ei au cea mai mare nevoie de el!

Vă spun tuturor, oricine aţi fi, orice trecut aţi fi avut – Dumnezeu vă poate înnoi conform puterii harului său, astfel încât voi, care în faţa lui sunteţi ca şi morţi, oase uscate, să fiţi aduşi la viaţă prin Duhul său!

Acea înnoire va fi văzută în gânduri sfinte, vorbiri curate şi fapte drepte spre slava lui Dumnezeu. În marea sa dragoste El a pregătit toate acestea petntru a lucra în cei care cred.

De ce s-ar enerva cineva la o asemenea afirmaţie? Ce poate ieşi rău din ea?

Sfidez pe cel mai viclean adversar în ceea ce priveşte darul lui Dumnezeu pentru oameni: inimi noi şi duhuri drepte, aşa cum işi doreşte!

va urma

Cum să testezi criticile?

În acest post am  în vedere câteva gânduri despre situaţiile în care eşti criticat, mustrat şi care ar trebui să fie reacţia normală la întâlnirea cu un astfel de eveniment dar am să mă focalizez pe părţile negative care sunt des întâlnite în aceste cazuri.

Nu de puţine ori atunci când eşti corectat, nu pentru că ţi s-a rănit mândria, rămâi cu răni, aşa că, ceea ce spun este tocmai pentru a preveni astfel de lovituri nedorite.

Unii spun că trebuie să te uiţi la persoana care îţi aduce critica dacă falimentează în aceleaşi domenii în care şi tu ai derapat.

Mi se pare puţin nelalocul ei afirmaţia pentru că s-ar putea ca în felul acesta să nu mai primeşti într-un domeniu o corecţie de care aveai nevoie pentru că persoana care era gata să facă asta a falimentat exact în acelaşi punct.

1. Persoana care îţi aduce critica nu este majoritatea.

Nu te lăsa doborât de o critică şi nu accepta orice mustrare doar pentru faptul că cineva are plăcerea de a o face, indiferent că o face sub blană de oaie (e posibil chiar să fie oaie – în sensul de intenţii bune) ci aşteaptă să auzi şi chiar poţi întreba şi pe alţii cu privire la acel lucru.

Observ tot mai des oamenii care au impresia că părerea lor trebuie să fie triunghiul bermudelor pentru toate celelalte păreri care există.

Mai sunt şi alţii care sunt profesionişti în polemici şi nu pentru că acestea ar întări sau dezvolta vreo deprindere bună în afară de frustrarea în viaţa proprie, refulându-se desenând pe alţii într-un limbaj care se potriveşte nu oamenilor.

2. Persoana care îţi aduce critica nu este apropiată.

În acest caz persoana aceea te poate prinde într-o pasă proastă când ai făcut un lucru pe care nu obişnuieşti să-l faci şi e evident că tu conştientizezi gafa pe care ai făcut-o. Foloseşte-ţi paratrăsnetul, acceptă părerea dar fii realist cu situaţia ta.

Sau poate că respectivul are această boală de a căuta cu lux de amănunt orice defect la oricine poate găsi ca să-şi satisfacă sadismul de a critica.  Spun sadism pentru că trebuie să fie o dereglare serioasă atunci când îţi găseşti plăcerea în astfel de manifestări ale propriei personalităţi.

3. Persoana care te critică, te brutalizează – sau ca să fiu mai practic … simţi că te ostracizează, te persecută în propria casă.

Este posibil ca domeniul în care ţi se aduc obiecţii să fie problematic însă dacă persoana te tratează josnic, este bine să-ţi pui scuturile ca să nu ieşi şifonat din discuţie.

Preferă să ţii cont de critica adusă dar să respingi persoana cu tandreţe. Poţi folosi şi următorul apelativ, pe care obişnuia să-l spună un pastor din ţară: “Stimabilul meu oponent…”

O tactică folosită astăzi de masacratorii de sentimente este să te lase să fierbi în suc propriu. Aceşti indivizi au tot timpul din lume, îţi trimit câte o pastilă în fiecare zi apoi te lasă, următoarea zi te vizitează cu aceeaşi doză – dau dovadă de o credincioşie ieşită din comun.

vă doresc un weekend sub mila lui Dumnezeu

Totul pentru Hristos!

Pentru un sfârşit glorios de săptămână vă recomand următorul clip. Idei clare, precise, distincte şi puternice.

Din fericire clipul are şi traducere, mulţi dintre cititori îşi doresc asta. Nu ştiu de ce traducătorul a omis anumite expresii şi cuvinte cheie, dar ideile se pot înţelege foarte bine din traducerea sincronizată cu clipul.

De ce nu putem învăţa?

De ce nu reuşesc tinerii să înveţe? (chiar şi cei care dau impresia că vor asta)?

M-am uitat la ceea ce am experimentat pe propria piele şi am ajuns la concluzia că în general tinerii au impresia că trebuie să înceapă cu lucrurile “serioase” nu cu lucrurile mici, aşa se face că unii şi-au prins urechile în tot felul de filozofii complicate pe care nici ei nu le mai înţeleg.

Atunci când nu asimilezi la rând şi lucrurile care par mici şi neînsemnate, lucrurile mari şi grele vor deveni o povară şi devastatoare pentru tine sau poate că uneori ţi se vor părea fără sens dar asta e pentru că nu ai o bază la ceea ce construieşti acum.

Fii credincios cu lucrurile care îţi sunt date acum, pe care trebuie să le înveţi acum, practică-le acum şi însuşeşteţi-le ca să poţi avansa – e singura cale.

De ce vrem să asimilăm mereu lucruri care ne depăsesc? Un răspuns ar fi: pentru că suntem mândri şi preţuim atât ego-ul nostru încât vrem să-l vedem cât mai repede pe piedestal – poate că acesta este răspunsul fundamental.

Dar vreau să vă mai amintesc un posibil răspuns: pentru că ne place viteza şi credem că trebuie să preţuim timpul dar timpul nu poate fi preţuit încărcându-ne cu lucruri care trec peste puterile noastre.

Cel mai groaznic şi teribil lucru este că ajungi ca lucrurile pe care le studiezi, le spui, le predici  să nu le poţi practica în viaţa ta. Mersul normal al lucrurilor este: cunoaşterea lor, înţelegerea lor, practicarea şi mai apoi sfătuirea, predicarea … etc.

Te vei trezi că cineva îţi vorbeşte despre un subiect şi ţie deja timpanele îţi cântă altă melodie pentru că ai impresia că ştii acel lucru, însă tu eşti ignorant faţă de el şi nu l-ai trăit niciodată în propria piele.

Obişnuieşte-te să preţuieşti şi să practici lucrurile simple!

Paul Washer – mărturie despre propria teologie

iar umilinţă [5]

continuare de aici

Am văzut oameni pledând împotriva doctrinelor harului pe motivul că ei nu au promovat moralitatea, cărora le-aş fi putut raspunde “Ce are moralitatea a face cu tine sau cu aceasta?”

Aceşti căutători de fapte bune nu sunt prea des înfăptuitorii lor! Lăsaţi legaliştii să privească înspre propriile mâini şi limbi – şi lăsaţi Evanghelia harului şi avocaţii ei să răspundă pentru ei înşişi!

Privind înapoi în istorie, văd în paginile ei o negare a calomniei des repetate. Cine îndrăzneşte să sugereze că oamenii care au crezut în harul lui Dumnezeu au fost păcătoşi mai mari decât alţi păcătoşi?

Cu toate greşelile lor, acei oameni care au aruncat cu pietre în ei vor fi puţini dacă mai întâi se dovedesc a avea un caracter mai ales decât ei, când au fost aceştia plini de vicii sau apărătorii nedreptăţii?

Esenţa istoriei Englezeşti când această doctrină a fost foarte puternică în ţară – care au fost oamenii care au ţinut aceste doctrine cu cea mai mare tărie? Oameni ca Owen, Charnock, Manton, Howe! Şi nu ezit să îl adaug şi pe Oliver Cromwell! Ce fel de oameni au fost aceştia? Au intervenit pentru cineva judecat? Au inventat o carte de sport pentru diversiuni de sabat?

Orice istoric vă va spune că cea mai mare greşeală a acestor oameni în ochii duşmanilor lor a fost că erau prea precişi pentru generaţia în care au trăit – aşa că i-au numit Puritani şi i-au condamnat că susţineau o teologie tristă!

Domnilor, dacă era inegalitate în ţară în acea perioadă, se găsea datorită grupului teologic care predica salvarea sau mântuirea prin fapte! Domnii cu buclele lor femeieşti şi păr parfumat, care erau avocaţii salvării prin fapte, toţi se ocupau cu dorinţa, pledând pentru meritele umane!

Însă oamenii care au crezut doar în har erau altfel. Ei nu se aflau în încaperile chefiilor şi a jucăuşilor! Dar unde erau ei? Îi puteai găsi pe genunchi plângând la Dumnezeu pentru ajutor în ispită şi în perioade de persecuţie îi puteai găsi în închisoare, suferind bucuroşi pierderea tuturor lucrurilor pentru adevăr de dragul lui Dumnezeu!

Puritanii au fost cei mai sfinţi oameni de pe faţa pământului! Sunt oamenii atât de ilogici incât să îi denumească după puritatea lor şi totuşi să spună că doctrina lor duce la păcat?

Nici nu este o instanţă rezervată – aceasta a puritanismului – istoria confirmă regula şi când se spune că aceste doctrine vor duce la păcat, eu fac apel la fapte, şi las profeţii să răspundă.

Daca vrem să vedem vreodată o Românie pura şi sfântă, trebuie să avem o Românie evanghelizată! Daca vrem sa punem de-o parte băutura şi răul social, trebuie să fie prin proclamarea harului lui Dumnezeu!

Oamenii trebuie să fie iertaţi de harul lui Dumnezeu, înnoiţi de harul lui Dumnezeu, transformaţi de harul lui Dumnezeu, sfinţiţi de harul lui Dumnezeu şi păstraţi de harul lui Dumnezeu! Şi când acest lucru se va înâmpla, va răsări epoca de aur!

Însă atâta timp căt ei abia sunt învăţaţi datoria pe care o au şi sunt lăsaţi să şi-o facă ei îşişi cu puterea lor, este munca în zadar!

Pe un cal mort poţi să îl baţi mult şi bine ca să îl faci să se mişte – trebuie să pui viaţă în el, altfel bătaia ta va da greş.

Să-i înveţi pe oamenii fără picioare să meargă este muncă insuficientă – şi la fel este şi instruirea în morală înainte ca harul să dea o inimă care să iubească sfinţenia!

Numai Evanghelia dă omului motiv şi putere şi de aceea trebuie să privim la ea ca la adevăratul reformator al oamenilor!

va urma

Concert cu Caius Hera la Oradea

Dacă eşti orădean – eşti invitat la un concert de lăută renascentistă.

Concertul va avea loc luni, 22 iunie, la ora 18.00, în Capela Mare a Universităţii Emanuel din Oradea, (vis-a-vis de Selgros, spre Staţiunea Felix).

Va concerta Caius Hera, lutenist timişorean, unul dintre puţinii lutenişti români care s-au perfecţionat la Schola Cantorum Basiliensis. Caius Hera cîntă la lăută barocă, vihuela, lăută renascentistă, viola da gamba. Instrumentele pe care cîntă sînt construite de Gyorgy Lorinczi, singurul lutier din România care construiește lăute.

Iată AICI afişul şi PROGRAMUL DE SALĂ

Pentru detalii despre program şi concert, aici. (de unde este şi sursa anunţului)

Puteţi vedea secvenţe din 2 (din 3) concerte care au mai avut loc la Emanuel.  Lecţie despre orga în perioada barocă aici, Lăută şi chitara clasică aici.

Doctrina umilitoare a harului [4]

continuare de aici

Duc doctrinele harului la un caracter licenţios? Putem spune dacă Dumnezeu iartă, de ce să nu păcătuim  mai mult şi mai mult?

Haideţi să acţionăm ca nişte oameni raţionali. Nu trebuie să credem că funiile sunt rele deoarece nişte creaturi nebune s-au spânzurat cu ele! Nici nu cerem ca articolele Scheffield să fie distruse pentru că uneltele tăioase sunt instrumentele criminalilor!

S-ar putea părea probabil că doctrina harului fără plată să fie făcuta o licenţă pentru păcat, însa o mai bună achitare a curioşilor minţii umane ar corecta noţiunea.

Aşa cum este natura umană de decăzută, încă este umană, de aceea nu primeşte cu bunăvoinţă anumite forme de rău – aşa cum, de ex nerecunoştinţa umană. Nu prea este uman să faci tot mai multe rele celui care îţi întoarce continuu lucruri bune.

Cazul îmi aduce aminte de o istorioară despre şase băieţi care aveau taţi severi, obişnuiţi a-i bate zdravăn la fiecare pas din viaţa lor. Un alt băiat a fost cu ei, iubit de parinţi, fapt cunoscut de ceilalţi. Acesta a venit la o întâlnire unde s-a pus la cale furtul dintr-o livadă. Toţi erau nerăbdători, cu excepţia tânărului care nu a fost de accord cu propunerea. Unul dintre ei a strigat: “Nu trebuie să-ţi fie frică! Dacă taţii noştri ne prind, ne vor omorâ, însă tatăl tău nu va pune mâna pe tine”. Baiatul a raspuns “şi credeţi că din pricina că tatăl meu este aşa de bun cu mine voi face lucruri rele pentru a-l întrista? Nu voi face aşa ceva tatălui meu! Este aşa de bun cu mine că nu pot să îl necăjesc.”

S-ar parea că argumentul celorlalţi băieţi nu a fost destul de convingător pentru celălalt – concluzia opusă era cea logică şi evident avea greutate.

Dacă Dumnezeu este bun cu cei care îi slujesc, unii oameni vor păcătui, însă există şi alţii mai nobili pe care bunătatea lui Dumnezeu îi duce la pocăinţă. Ei scornesc argumentul înfiorator că cu cât este mai iubitor Dumnezeu, cu atât putem noi să fim mai razvrătiţi – şi ei cred că este un lucru rău să te razvrăteşti împotriva Dumnezeului Bunătăţii.

va urma