gând îndrăzneţ sau adevărat
iunie 30, 2009Sunt unii oameni care au trăit tragedii în viaţa lor şi Îl acuză pe Dumnezeu de neimplicare, predestinare sau inexistenţă.
Adevărul e că oamenii aceştia nu au primit nici 0,001% din ceea ce meritau să primească. Ei merită cel mai adânc loc al iadului şi cele mai cumplite blesteme pe pământ.
Tot ce au făcut din prima zi când au primit suflare a fost să-L ofenseze pe Dumnezeu în acelaşi mod în care o face şi diavolul.
Ei resping orice adevăr despre Dumnezeu dar atunci când nu mai pot să o facă cu succes ajung să-L acuze pentru viaţa lor blestemată trăită în plăcerile păcatului.
Aceştia nu se lasă cercetaţi de bunătatea Lui ci Îl acuză de răutate şi se răzvrătesc mai vârtos împotriva lui Dumnezeu.
Când lucrurile merg mai bine pentru ei, prin faptul că sunt binecuvântaţi, nu ştiu că aceste binecuvântări sunt blesteme care-i vor trimite în cel mai adânc loc al iadului.
Ei se lăfăiesc în starea lor, pe care o consideră bună, şi afirmă că puterea lor le-a produs acele lucruri.
Oamenii care acuză Divinitatea, indiferent de starea în care se află, până la a blestema, se află într-una dintre ultimile stării ale împietririi lor.
Faptul ca Il acuza pe Dumnezeu demonstreaza lipsa de putere. Nu are cum altfel sa arate ca e o personalitate (pentru ca de fapt nici nu este) si de aia aplica la agresivitate,la nedreptate.
Bine scris. Bravo:)
Mulţumesc nuţa. Dumnezeu să ne călăuzească prin barierele pe care mintea ni le pune ca să nu scriem cum şi ce trebuie.
Muta virgula cu doua zerouri mai la stanga
mulţumesc
şi totuşi Dumnezeu le prelungeşte firul vieţii şi are răbdare şi cu ei ca să se pocăiască, la Mat 18:7 Vai de lume, din pricina prilejurilor de păcătuire! Fiindcă nu se poate să nu vină prilejuri de păcătuire; dar vai de omul acela prin care vine prilejul de păcătuire!
dar şi mai vai la Mat 18:6 Dar pentru oricine va face să păcătuiască pe unul din aceşti micuţi, cari cred în Mine, ar fi mai de folos să i se atîrne de gît o piatră mare de moară, şi să fie înecat în adîncul mării.
Dumnezeu să ne binecuvinteze să fim sare şi lumină după planul Său de mîntuire
Amin.
[...] Tati (roalmohler) 34. Matrixevanghelia (VI) Respectul în Sicilia Evanghelică (rasvancristian) 62. gând îndrăzneţ sau adevărat (trezirespirituala) 66. Suceveni pe podium (suceavaevanghelica) 67. De poti… – Rudyard [...]
Doar prin Isus Hristos meritam TOTUL. Meritul lui ne este atribuit noua si astfel cele 0,001% devin 100%
Amin. Hristos este totul.
N-am auzit pe nimeni să fie foarte revoltat ca astăzi a fost fericit. S-o fi răţoit careva la Dumnezeu că are picioare sănătoase pentru a se deplasa? I-a cerut cineva socoteală lui Dumnezeu pentru ca are papile gustative şi se poate bucura de gustul mâncării? Eu chiar n-am văzut nici o persoana căzută în disperare, în deznădejde pentru că se bucură de aer proaspăt.
Nu văd nici cea mai mică legătură cu postul. Luminează-ne.
Daca-L ofensezi pe Dumnezeu când te găseşti în mijlocul unei tragedii atunci, pentru simetrie, trebuie s-o faci şi când îţi este bine şi eşti fericit, deoarece Dumnezeu este identificat ca şi cauza nefericirii ori/şi a fericirii.
Când omul o duce bine spune că nu există Dumnezeu, dar atunci când dă peste necaz sau dă necazul peste el, sare la gâtul lui Dumnezeu, ceea ce denotă o inconsecvenţă comportamentală. Ba mai mult, de fapt, acest comportament denotă recunoaşterea lui Dumnezeu ca DUMNEZEU. De ce? Pentru că Dumnezeu putea să împiedice nenorocirea, necazul (atotputere), dar n-a facut-o (suveranitate). Dacă împiedica necazul era excelent, iar dacă nu l-a împiedicat, nu există… deci inconsecvenţă.
Se poate certa cineva cu Hergaremiranul? Evident că nu, deoarece nu există. L-am inventat eu acum, produs imaginativ. Dar te poţi certa cu Dumnezeu şi-L poţi acuza de tot ce pofteşti? Evident!
Cearta cu Dumnezeu – simptomul care-mi spune sa caut cauza în mine, Satan sau sistemul de valori lumesc.
Scriptura spune că fiecare om are în sine descoperită existenţa lui Dumnezeu iar ceea ce numeşti incosecvenţă comportamentală cred că e incosecvenţă verbală – pentru că în sinea lui întotdeauna e conştient de existenţa lui Dumnezeu.
P.S. ce e Hergaremiranul?
Profund de acord cu ultima frază.
Hergaremiranul este nimic. Am alaturat litere pentru a scoate un cuvant inexistent (culmea este ca atunci cand inventez astfel de cuvinte, incep mereu cu litera “h”, pe undeva este “r”, apoi “g”). Dupa ce am facut lucrul asta l-am pus pe Google la treaba ca sa nu ma trezesc ca totusi exista vreo notiune, nume propriu etc. cu acest nume.
Am folosit acest produs imaginativ pentru a arata ca, in principiu, nu ne certam cu produsele fanteziei noastre, numai daca trecem in latura patologicului.
Ori, daca ne certam cu Ceea Ce Este (EU SUNT), atunci trebuie sa fim atenti, lucizi si respectuosi.