Căutând fericirea [3]
iulie 9, 2009Matei 5:3 Ferice de cei săraci în duh, căci a lor este Împărăţia cerurilor!
Subiectul primei fericiri face referire la cei care sunt săraci într-un sens literal, cel puţin, în Iudaismul din timpul Domnului Isus cei săraci erau consideraţi şi săraci în duh[1], se observă mai apoi că nu este vizată doar o stare materială[2], iar ajungerea în Împărăţia lui Dumnezeu se face prin ceva ce nu avem ceea ce înseamnă că omul nu-şi poate plăti intrarea acolo.[3]
Pasajul la care face aluzie această fericire este Isaia 61:1 şi putem fi aproape siguri că acesta este baza prezentei fericiri. Astfel această fericire care deschide şirul lor face aluzie la o împlinire escatologică.
F Hauck pe drept numeşte fericirile „paradoxurile sacre” prin faptul că ele punctează ambele, prezentul şi viitorul.
Guelich descrie înţelesul acestei fericiri după cum urmează: cei săraci în Iudaism se referă la cei care sunt într-o nevoie disperată (element socio-economic) a căror nevoie de ajutor îi aduce într-o relaţie de dependenţă de Dumnezeu (element religios) pentru a le suplini nevoile şi reabilita.
Literatura care discută fericirile pun în contrast cele două elemente posibile care se pot găsi în interpretare, cei săraci material sau cei care au o atitudine corectă căutând securitatea existenţială în Dumnezeu, însă comentatorii care au studiat cuvântul πτωχοι au agreeat conceptul semitic din spatele ei (anawin) care se referă la ambele, o condiţie şi o atitudine aşa că putem vorbi despre o dimensiune socio-economică cât şi despre una spirituală.
Acestea ne sugerează următoarele explicaţii: multe lucruri rele se întâmplă unor oameni pentru că alţi oameni le fac aceasta şi aceşti oameni ştiu că nu pot face nimic privitor la asta pentru că nu au nimic, însă în acelaşi timp aceşti oameni ştiu că Dumnezeu poate face lucruri bune pentru ei şi că ei trăiesc pentru că Dumnezeu vrea să facă lucruri bune pentru ei – nu din cauza altui lucru.[4]
Oricum, înţelesul deplin al zicerii Domnului Isus este dezvoltat prin propriile idei atât asupra cuvântului grecesc cât şi cel evreiesc, cei „săraci în duh” fiind cei asupra cărora favoarea specială a lui Dumnezeu cade.
[1] Donald A. Hagner, Mattweh, Word Books Publisher, Dallas, 1993, p.96
[2] R. T. France, Matei, Scriptum, Oradea, 2008, p. 131
[3] Beniamin Fărăgău, Evanghelia după Matei, Imprimeria “Ardealul”, Cluj-Napoca, 2001, p.149
[4] Anna Wierzbicka, What Did Jesus Mean, Oxford University Press, 2001, p.37
