un pastor italian spunea:
Dacă nu vă pocăiţi nu veţi vedea cerul nici cu binoclul
Arhiva pentru iulie 12th, 2009
Căutând fericirea [4]
iulie 12, 2009Matei 5:4 Ferice de cei ce plâng, căci ei vor fi mângâiaţi!
În mare parte este acceptat în literatură că subiectul pe care a doua fericire îl invocă este cel din Isaia (61:1-2) unde cuvântul cei ce plâng este acelaşi.
Verbul vor fi mângâiaţi este supra-numit pasivul divin, pentru că Îi asumă lui Dumnezeu subiectul acţiunii.
Imaginile şi frazele pe care le foloseşte Isaia face foarte clar că oamenii la care se referă sunt cei cărora li s-au întâmplat lucruri foarte rele şi care simt pe măsură din cauza acestora lucruri.[1]
Cea mai frecventă interpretare a acestei fericire este că oamenii plâng din multe motive însă cel aşteptat de Domnul este plânsul din cauza păcatelor şi conştientizarea consecinţelor acestuia, care Îl are în centrul pe Dumnezeu şi datorită dragostei pentru El omul plânge pentru orice nelegiuire care Îl dezonorează pe Dumnezeu.[2]
Nu putem însă limita plânsul despre care vorbeşte fericirea doar la acest aspect pentru că nimic nu ne poate face să credem că Hristos o limitează, de aceea interpretarea specifică poate fi aceasta: unii oameni simt ceva foarte rău pentru că simt că au făcut ceva rău, pentru că ei cred că alţi oameni au făcut ceva rău şi pentru că ştiu că multe lucruri rele li s-au întâmplat altor oameni.[3]
[1] Anna Wierzbicka, What Did Jesus Mean, Oxford University Press, 2001, p.33
[2] William Hendriksen, Evanghelia după Matei, Reformatio, Oradea, 2006, 246
[3] Anna Wierzbicka, What Did Jesus Mean, Oxford University Press, 2001, p.34
