Examinează-ţi credinţa

Credinţa este inima creştinismului nostru. Un mic test îţi voi da, care să te ajute să îţi examinezi credinţa. Cred că bisericile sunt pline cu oameni care au un fel de credinţă, care nu îi mântuieşte. Iacov o numeşte “credinţă moartă”; 2Corinteni 13:5 spune: “încercaţi-vă dacă sunteţi în credinţă.“

Vrei cu adevărat să fi sigur de credinţa ta că este reală şi privind la tine te întrebi: “Sunt eu cu adevărat creştin? Mi-am însuşit eu oare acest dar pe care îl dă Dumnezeu? Am crezut cu adevărat?” Ce anume din viaţa ta te ajută să discerni dacă credinţa ta este reală? Care sunt semnele?

Mai întâi haide să-ţi arăt câteva lucruri care nici nu confirmă, nici nu infirmă credinţa mântuitoare. Bine? Am să-ţi dau o listă de lucruri care nu dovedesc nimic. Poţi să fii creştin sau poţi să nu fii creştin şi totuşi să posezi aceste lucruri. Ele nu confirmă, nici nu infirmă credinţa mântuitoare, dar trebuie să le cunoşti pentru a nu fi înşelat.

LUCRURI CARE NU CONFIRMĂ, NICI NU INFIRMĂ CREDINŢA MÂNTUITOARE

1. Moralitate evidenţiată

La ce mă refer când spun aceasta? Ei bine, unii oameni sunt oameni buni. Unii sunt foarte religioşi, cum sunt mormonii care au o aparenţă foarte morală, sau catolicii, sau orice alt cult sau religie.

Unii oameni sunt pur şi simplu oameni buni. Sunt cinstiţi, sunt demni de încredere în ceea ce fac, sunt recunoscători, sunt amabili şi au o moralitate exterioară, vizibilă – exact ceea ce, cu siguranţă, fariseii considerau atuul lor principal.

Sunt oameni iubitori, unii chiar cu inima blândă. Dar despre a-L iubi şi sluji pe Dumnezeu nu ştiu şi nici nu simt nimic. Indiferent de ceea ce acea persoană face sau lasă nefăcut, nu Îl include pe Dumnezeu.

Este cinstită în relaţia sa cu oricine exceptându-L pe Dumnezeu. Nu ar fura pe nimeni doar pe Dumnezeu. Este mulţumitoare şi loială cu toată lumea – nu şi cu Dumnezeu. Nu vorbeşte dispreţuitor sau plin de reproş cu nimeni, doar cu Dumnezeu. Este în relaţii bune cu toată lumea dar nu şi cu Dumnezeu.

Seamănă foarte mult cu acel tânăr bogat care spune: “Toate aceste porunci le-am păzit încă din tinereţe; ce-mi lipseşte?” Aceasta este moralitate vizibilă, dar nu înseamnă în mod necesar mântuire. Oamenii pot să-şi “cureţe” comportamentul prin reformare, mai degrabă decât prin regenerare.