Căutând fericirea [5]
iulie 14, 2009Matei 5:5 Ferice de cei blânzi, căci ei vor moşteni pământul!
Practic, a treia fericire este un citat din Psalmul 37:11 Cei blânzi moştenesc ţara. Cuvântul săraci este acelaşi cuvânt folosit în Isaia 61:1 unde LXX traduce „sărac”.
Aproape avem acelaşi gând ca în prima fericire, de aceea stă în paralel cu ea; nu se are în vedere pe cei slabi şi supuşi ci pe cei care sunt umili datorită opresaliilor din partea celor neevlavioşi şi astfel ei nu au nici un refugiu decât să fie dependenţi de Dumnezeu,[1] iar promisiunea făcută acestora este un ecou din Psalmul 37 care făcea referire la moştenirea pământului îndeosebi a Palestinei însă acum când profeţiile mesianice s-au împlinit ea se referă la pământul regenerat.
Această fericire împlineşte ceea ce nu a putut să spună prin prima fericire şi pentru a exprima pe deplin conceptul de anawin care nu se exprima foarte bine doar prin grecescul πτωχοι.
Matei vrea să exprime două concepte prin această fericire, un aspect etic şi unul religios focalizându-se, repsectiv, pe relaţia oamenilor cu Dumnezeu (săraci în duh) şi relaţia lor cu alţi oameni (blânzi).
Sunt dovezi că în Palestina sensul cuvântului era mai degrabă folosit pentru relaţia oamenilor cu alţi oameni decât cu Dumnezeu şi sugera răbdarea şi gentileţea unei persoane ca şi atitudine faţă de alţii chiar şi atunci când aceştia erau trataţi rău.
Astfel se propune următorea formulă pentru această fericire: unii oameni nu vor să facă nimic rău altor oameni şi chiar atunci când alţi oameni fac rău acestor oameni, chiar şi aşa, ei nu doresc să le facă rău celorlalţi oameni.[2]
[1] Craig L. Blomberg, The New American Commentary, Broadman Press, Nashville, 1992, p.92
[2] Anna Wierzbicka, What Did Jesus Mean, Oxford University Press, 2001, p.46
