Matei 5:6 Ferice de cei flămânzi şi însetaţi după neprihănire, căci ei vor fi săturaţi!
Fericirea a patra este testul celei dinainte şi sumarizează pe primele trei deoarece sunt legate una de alta[1], ea împlineşte şi satisface complet nevoia spirituală de bază prin conformarea deplină la voia lui Dumnezeu[2] însă ele nu înseamnă doar dorinţe impulsive sau remuşcări ocazionale ci ţinteşte oamenii care au o dorinţă sinceră de a fi eliberaţi de vină[3]
Deasemeni ele includ dorinţa de a vedea standardele lui Dumnezeu stabilite prin supunere în fiecare aspect al vieţii.[4] Nu este de-ajuns să înţelegem sensul literal al cuvintelor Domnului Isus pentru că uneori El foloseşte limbajul metaforic de aceea este clar că atunci când vorbeşte despre cei flămânzi nu se referă doar la cei care suferă din pricina hranei ci se referă la toţi cei care sunt lipsiţi de necesităţile vieţii.
De-asupra tuturor lucrurilor cei „flămânzi” trebuie să fie acei care sunt în nevoie într-un sens material şi fizic.[5]
În vremurile vechi erau mulţi care trăiau constant în lipsă de hrană şi apă, uneori fiind nevoiţi să călătorească prin locuri secetoare fără apă de aceea pentru acei oameni cuvintele acestea aveau o înţelegere profundă. Oamenii au fost creaţi de Dumnezeu pentru Dumnezeu şi nimic mai puţin decât El nu-i vor putea satisface.[6]
Semnificaţia termenului neprihănire pentru Matei este implicată în promisiunea că vor fi săturaţi, literal: umpluţi, această promisiune având în vedere în special satisfacţia finală a unei relaţii cu Dumnezeu, o relaţie neumbrită de neascultare.[7]
Această dreptate constă în conformarea deplină la Legea sfântă a lui Dumnezeu, adică singura lor dorinţă fiind o relaţie de ascultare şi încredere în Dumnezeu, apoi ea este şi o dreptate prin imputare care ţine de statutul legal şi nu numai atât, ci este o dreptate împărtăşită care cuprinde aspectul etic.
Ucenicii obţin statutul unor îndreptăţiţi prin imputarea meritelor lui Hristos fiind o stare lăuntrică dar şi o conduită exterioară prin lucrarea sfinţitoare a Duhului Sfânt.[8]
[1] Beniamin Fărăgău, Evanghelia după Matei, Imprimeria “Ardealul”, Cluj-Napoca, 2001, p.175
[2] William Hendriksen, Evanghelia după Matei, Reformatio, Oradea, 2006, 248
[3] Gerhard Maier, Evanghelia după Matei, Lumina Lumii, Korntal, 2000, p.113
[4] Craig L. Blomberg, The New American Commentary, Broadman Press, Nashville, 1992, p.100
[5] Anna Wierzbicka, What Did Jesus Mean, Oxford University Press, 2001, p.35
[6] Robert H. Mounce, Matthew, Hendrickson Publishers, Massachusetts, 1991, p. 40
[7] R. T. France, Matei, Scriptum, Oradea, 2008, p. 132
[8] William Hendriksen, Evanghelia după Matei, Reformatio, Oradea, 2006, 250
