Examinează-ţi credinţa [4]

Acesta este ultimul post din seria Examinează-ţi credinţa care prezintă încă 2 lucruri care nu confirmă credinţa creştină.

6. Siguranţa

Unii oameni spun: “Păi, trebuie că sunt creştin, mă simt că sunt creştin. Cred că sunt creştin.” Gândeşte puţin! Dacă doar a gândi că eşti creştin te face să fii creştin, atunci nimeni nu ar putea fi înşelat. Nu-i aşa?

Pentru că imediat ce te-ai gândit că eşti creştin ai şi devenit unul! Deci n-ai putea fi înşelat. Principala ţintă a înşelăciunilor lui Satan este să-i facă să se creadă creştini pe acei care nu sunt! Acesta-i scopul său.

Mulţi oameni se simt siguri de mântuirea lor – dar nu sunt mântuiţi. Îţi spun că sunt milioane de mormoni, de martori ai lui Iehova sau adepţi ai Ştiinţei creştine care cred că sunt în drum spre ceruri! Ei bine, nu sunt!

Oamenii spun: “Dumnezeu n-o să mă condamne. Simt lucrul acesta. Sunt sigur de asta. Sunt în regulă.” Aceasta nu înseamnă nimic în mod necesar.

7. Un moment al deciziei

Aud oameni spunând: “Păi ştiu că sunt creştin pentru că îmi amintesc când am semnat fişa. Îmi amintesc când am spus o rugăciune. Îmi aduc aminte că am ieşit în faţă în biserică. Ştiu exact unde mă aflam.”

Am auzit pe mulţi spunând: “Îmi amintesc exact unde eram când am făcut lucrul acesta.” Adevărat? Ascultă-mă, simplul fapt că îţi aminteşti un moment, nu înseamnă că acel moment reprezintă ceva. Nu înseamnă că acea decizie este validă. Mântuirea nimănui nu este validată de un moment din trecut.

Mulţi au spus rugăciuni, au ieşit în faţă în biserică, au semnat adeziuni, au fost botezaţi, au intrat în camere de rugăciune, s-au alăturat unei biserici şi n-au avut niciodată o credinţă mântuitoare. Acestea sunt, deci, câteva dintre nondovezi. Ele nu dovedesc nimic.

Întrebi atunci: “Ei bine, ce dovedeşte credinţa mântuitoare?”

Căutând fericirea [7]

Matei 5:7 Ferice de cei milostivi, căci ei vor avea parte de milă!

A cincea fericire marchează o nouă subliniere în fericiri, primele patru fericiri focalizându-se pe atitudini pe când această fericire se referă la fericirea celor care sunt miloşi faţă de alţii.[1]

Milostenia are două aspecte: ajutorul efectiv material dar şi cel spiritual, mila însă trebuie să se exercite şi asupra propriei persoane ea nefiind un egoism ci una dintre cele mai dificile forme de altruism.[2]

Binecuvântarea însoţită acestei fericiri este un afront pentru firea moralizatorilor evlavioşi care nu se văd în postura de a avea nevoie de ajutor, de aceea ea izvorăşte din experimentarea personală a îndurării lui Dumnezeu.[3]

A fi milos nu înseamnă a avea emoţii ci înseamnă o bunăvoinţă intenţionată marcată de menţinerea fidelităţii unui legământ stabilit.

Noul Testament insistă că pentru a fi iertaţi trebuie să iertăm. Aşa cum Iacov (2:13) a spus judecata este fără milă pentru celce n-a avut milă, Domnul Isus încheie istorioara datornicului neiertător cu avertizarea tot aşa va face şi Tatăl Meu cel ceresc, dacă fiecare din voi nu iartă din toată inima pe fratele său.

Rugăciunea Domnului Isus este urmată de două versete care explică şi subliniază petiţia dacă iertaţi oamenilor greşelile lor şi Tatăl vostru cel ceresc vă va ierta greşelile voastre (Matei 6:12).

Verbul evreiesc pentru milă este chesedh este un verb intranslatabil. El nu înseamnă doar a simpatiza cu o persoană în sensul popular şi nici să-ţi pară rău pentru o persoană aflată în probleme.

Milă înseamnă a abilitatea de a pătrunde în interiorul persoanelor până când putem vedea cu ochii lor, gândi cu minţile lor şi simţi cu simţurile lor iar asta necesită un efort deliberat consistent al minţii şi voinţei. Este simpatia în sensul original al cuvântului care înseamnă a experimenta împreună cu persoana sau a suferi, literal de a merge împreună prin ceea ce trece persoana.

Unii oameni sunt atât de preocupaţi cu propriile sentimente şi cel mai des nici nu încearcă să facă acest lucru iar dacă acest lucru se întâmplă este fără nici un efort interior.

Dacă facem un efort deliberat şi adaptăm identificarea cu persoana vom face fără dubii diferenţa. Ne vom salva în primul rând de la a fi prietenoşi într-un sens negativ şi aici amintesc exemplul Martei care chiar cu câteva zile înainte de patimile Domnului Isus nu a reuşit să pătrundă în interiorul inimii Domnului şi să vadă simpla lui dorinţa de a avea pace şi a fost agitată şi a făcut o zarvă inutilă pentru că tot ceea ce Domnul vroia era linişte.

În al doilea rând va face ca iertarea să fie mai uşoară. Dacă cineva ne tratează rău o poate face pentru că în mintea ei există ceva greşit şi proverbul francez a cunoaşte totul înseamnă a ierta totul este adevărat.

În ultimă analiză precizez că mila este tocmai ceea ce a făcut Dumnezeu în Hristos. În cel mai literal sens, Dumnezeu s-a pus în pielea omului.[4]

---

[1] Donald A. Hagner, Mattweh, Word Books Publisher, Dallas, 1993, p.91-96

[2] Cristian Bădiliţă, Evanghelia după Matei, Curtea Veche, Bucureşti, 2009, p.169

[3] William Hendriksen, Evanghelia după Matei, Reformatio, Oradea, 2006, 251

[4] William Barclay, Gospel of Matthew, The Saint Andrew Press, Edinburgh, 1962, p.121

iarăşi Evanghelia

Charles Spurgeon scrie:

“În aceste zile mă simt nevoit să merg mereu şi mereu peste adevărurile elementare ale Evangheliei.

În timpuri de pace ne putem simţi liberi să facem excursii în districte interesante ale adevărului care se întind departe; dar acum trebuie să stăm acasă, şi să ne păzim inimile şi casele bisericii apărând primele principii ale credinţei. În această eră s-au ridicat oameni în biserică care vorbesc lucruri perverse.

Acolo sunt mulţi care ne îngrijorează cu filozofiile şi interpretări neaşteptate,  prin care ei neagă doctrine declarând că învaţă, şi subminează credinţa pe care au obligaţia să o menţină.

Este bine că unii dintre noi, care ştiu ce credem, şi nu au înţelesuri secrete pentru cuvintele noastre, trebuie doar să pună piciorul nostru jos şi să menţină poziţia, ţinând sus cuvântul vieţii, şi declarând deplin adevărurile fundamentale ale Evangheliei lui Isus Hristos.

(The Metropolitan Tabernacle Pulpit, Vol.32, p.385).