Arhiva pentru iulie 22nd, 2009

h1

pentru slava lui Dumnezeu

iulie 22, 2009

Scripturile învaţă că totul – crearea universului, căderea omului, naţiunea lui Israel, crucea lui Hristos, Biserica, şi judecata tuturor naţiunilor, toate au un singur mare final – gloria lui Dumnezeu.

Ce însemană că Dumnezeu face toate lucrurile pentru slava Sa? Înseamnă că  El face toate în aşa fel încât plenitudinea a tot ceea ce El poate să fie revelată creaţiei Sale şi ca El să fie apreciat, slăvit şi plăcut ca Dumnezeu.

Charles Hodge scrie: „Omul s-a străduit îndelung să găsească un răspuns satisfăcător întrebării, de ce Dumnezeu a creat lumea? Ce scop este intenţionat să se împlinească? Unica metodă satisfăcătoare pentru dezlegarea întrebării este apelul la Scripturi.Acolo se spune explicit că gloria lui Dumnezeu, manifestarea perfecţiunilor Sale,  este finalul tuturor lucrărilor Sale.” (Systematic Theology, Vol.1, p.565, 567).

Jonathan Edwards scrie: „în acest fel vedem marele scop al lucrărilor lui Dumnezeu, care este exprimat variat în Scripturi, este desigur UNUL; şi acest unic scop este propriu-zis şi comprehensiv numit, GLORIA LUI DUMNEZEU” (Works, Vol.1, p.119).

Din nou, Jonathan Edwards scrie: „în acest fel este evident, că gloria lui Dumnezeu este scopul ultim al lucrării răscumpărătoare…” (Works, Vol.1, p.111).

h1

”dialoguri contemporane”

iulie 22, 2009

Petru și ceilalți apostoli au considerat important să afirme că Hristosul înviat este acum înălțat la dreapta lui Dumnezeu. El a spus că acest fapt este motivul pogorârii Duhului Sfânt.

Noi ne pierdem astăzi vremea în tot felul de activități dar și  discuții inutile în care Duhul Sfânt a lui Dumnezeu nu are nici un fel de implicare.

Dumnezeu nu m-a chemat să fac așa ceva. El m-a chemat să predic gloriile lui Hristos.

Sincer eu sunt prea ocupat slujindu-L pe Isus ca să-mi consum timpul și energia angajându-mă în dialoguri contemporane.

Cred că știți ce înseamnă un ”dialog contemporan” – se referă la toți acei oameni care citesc ziarele ca să le comenteze apoi duminică dimineața de la amvoane.

h1

şi altădată

iulie 22, 2009

William Taylor din New York sfătuia sentenţios şi spunea mai frumos decât aş putea reproduce:

Păstrează ceva şi pentru altădată

h1

Lucruri care dovedesc credinţa mântuitoare [1]

iulie 22, 2009

Lucruri care dovedesc credinţa mântuitoare nu care sunt condiţii pentru credinţa mântuitoare aşa cum aberează unii pe lângă Scripturi de dragul de a-i face pe oameni să se simtă în nesiguranţă vis-a-vis de mântuirea lor.

De fapt următoarea serie de posturi arată în contrast cu lucrurile care ne pot înşela cu privire la mântuirea noastră, lucruri care dovedesc cu adevărat, pe baza Bibliei, credinţa mântuitoare.

1. Dragostea pentru Dumnezeu

Asta era! Acum am atins inima problemei, pentru că Romani 8:7 spune: “Fiindcă umblarea după lucrurile firii pământeşti este vrăjmăşie
împotriva lui Dumnezeu
“.

Necreştinul îl ofensează pe Dumnezeu, se răzvrăteşte înăuntrul lui împotriva lui Dumnezeu, dar persoana regenerată este orientată spre a-L iubi pe Domnul cu toată inima, sufletul, mintea şi puterea sa.

Desfătarea sa este măreţia Domnului, care este prima şi cea mai mare dintre iubirile unui suflet regenerat. Dumnezeu devine cea mai mare bucurie a lui.

Pentru că veni vorba, este o mare diferenţă între dragostea pentru Dumnezeu şi acea atitudine egoistă care se concentrează doar asupra proprie-mi fericiri şi Îl priveşte pe Dumnezeu ca pe un mijloc de a o atinge, în loc ca eu să am ca scop să-L glorific pe El.

De fapt, Isus a spus “Dacă vă iubiţi tatăl şi mama mai mult decât pe mine, nu sunteţi ucenicii mei” (Matei 10:37).

Îl iubeşti pe Dumnezeu? Iubeşti natura Lui, slava Lui, numele Lui, Împărăţia Lui, sfinţenia Lui? Iubeşti voia Lui?

Suprema dragoste pentru Dumnezeu este o evidenţă decisivă a credinţei adevărate. Ţi-este inima înălţată atunci când Îi cânţi laude, pentru că Îl iubeşti?

h1

prooroci falși = închinători falși

iulie 22, 2009

Vă spun sincer că nu sunt foarte impresionat de tot ce se întâmplă în lume azi cu aşa numita “laudă carismatică”, pentru că văd peste tot aşa de puţină închinare, aşa puţină reverenţă adusă lui Dumnezeu…

Oamenii care participă la asemenea întâlniri nu ies de acolo cu simţul prezenţei lui Dumnezeu. Ei ies de la acele întâlniri, unde se presupune că trebuiau să se închine lui Dumnezeu, cu un fel de nepăsare, de neseriozitate.

Ei vin şi stau împreună o jumătate de oră sau o oră, iar în unele cazuri vorbesc despre cele mai lumeşti lucruri cu putinţă.

Dacă ar fi să te duci în prezenţa lui Dumnezeu, dacă chiar te-ai duce în prezenţa lui Dumnezeu astăzi şi ţi-ai petrece măcar 5 minute acolo, 5 minute (nu vorbim de 45 de minute de laudă), 5 minute, n-ai putea să ieşi afară şi să vorbeşti cu aşa uşurinţă despre toate lucrurile inutile pe care le vorbeşti de obicei!

Ai avea un asemenea simţământ al întâlnirii cu Dumnezeu care ţi-ar afecta toată viaţa! Şi cred că avem nevoie de momente ca acestea. Tatăl îi caută pe aceia care se închină în Duh şi în adevăr.

Un “iubitor de Dumnezeu” este unul care se închină. Este foarte uşor pentru creştini să devină iubitori de plăceri mai mult decât iubitori de Dumnezeu. Vreau să vă spun că dacă nu vă închinaţi lui Dumnezeu în viaţa particulară, este foarte dificil să vă închinaţi în public.

Eu cred că, vă spun sincer din mărturia personală, pot să-L laud pe Domnul împreună cu toţi sfinţii, să-i mulţumesc Domnului împreună cu toţi sfinţii; de fapt îmi place, e foarte uşor, pentru că atunci când facem acest lucru împreună cu alţii este ceva minunat. Read the rest of this entry ?