lideri

Liderii nu sunt tauri care dau buzna într-un magazin cu porţelanuri.

Ei nu tropăie acolo unde îngerii abia cutează să păşească.

Sumner Wemp

dăm cu pumnul?

Acesta este un post la care nu voi răspunde comentariilor decât dacă se va solicita acest lucru printr-un simplu semn de întrebare (care este simbolizat aşa “?”).

Întrebarea mea este următoarea: ar trebui vreodată un predicator să aibă şansa de a-şi manifesta patosul interior printr-o lovire  cu pumnul sau palma în amvon?

P.S. Nu vă gândiţi la o lovitură care despică amvonul în două sau care sparge (din cauza sunetului provocat) termopanele.

Aranjamente noi pentru învechita predicare

Citesc cartea lui Martyn Lloyd-Jones Preaching and Preachers şi mi s-a spus din partea mai multor prieteni că este una dintre cele mai profunde şi bune cărţi în domeniul pe care îl reprezintă.

În unul dintre capitole, chiar dacă cartea a fost publicată în 1971, el atinge o problemă sensibilă şi anume înlocuirea “învechitei” predicări cu alte forme de discursuri sau ajustarea acestei predicări pe care el le consideră bizare şi periculoase.

Prezentarea punctelor de mai jos sunt doar o menţionare a lor fără o argumentare prea amănunţită oferită de predicator – pentru aşa ceva consultaţi cartea, e convingătoare.

1. Oamenii au început să vorbească despre „discursuri” în locul predicii. Ăsta e un indicativ al subtilei schimbări.