Giuvaerul pierdut
noiembrie 9, 2009Am senzaţia că mare parte din lucrurile pe care le facem azi în biserică nu au nici un scop. Dumnezeu ne-a creat cu un scop ca să-L glorificăm pe El şi să ne bucurăm de EL pentru totdeauna.
Există oameni simpli, oameni obişnuiţi, oameni care preferă să creadă decât să cunoască şi care preferă să se închine decât să descopere – aceştia au o perspectivă mai simplă şi mai frumoasă asupra lumii.
Se întâmplă să fac parte din acel segment al Bisericii lui Hristos de pe pământ care nu se teme de cuvântul “sentiment”. Am trecut printr-o perioadă când oamenii ne vorbea despre o credinţă “oarbă”. Vroiau să ne atârne ca pe o piele de şobolan ce se usucă la uşă.
Închinarea înseamnă să simţi în inimă, să exprimi corespunzător ceea ce simţi – acel simţ umilitor, dar încântător de veneraţie pătrunsă de admiraţie, şi acel fior de uimire.
Ni s-a întâmplat un lucru groaznic dacă putem explica credinţa creştină. Raţionalismul evanghelic încearcă să explice totul dar aşa scoate misterul din viaţă şi din închinare. Când ai scos misterul – L-ai scos pe Dumnezeu afară pentru că niciodată nu-L vom putea înţelege pe deplin.
Dacă auzi un evanghelist modern ai să înveţi că Hristos a fost trimis ca să scăpăm noi de tutun, că Hristos a venit ca să scăpăm noi de iad şi atunci când vom fi bătrâni şi obosiţi, să avem un loc unde să mergem.
Scopul lui Dumnezeu în trimiterea Fiului Său a fost ca El să ne poată restitui giuvaerul pierdut, giuvaerul închinării; ca să ne întoarcem şi să facem din nou acel lucru pentru care am fost creaţi iniţial – adică să ne închinăm Domnului în frumuseţea sfinţeniei Lui.
” Dumnezeu ne-a creat cu un scop ca să-L glorificăm pe El şi să ne bucurăm de EL pentru totdeauna.”
Scopul, nu este acesta as indrazni sa zic..ci sa glorificam viata, pentru ca astfel , implicit glorificam sufletul si omul. Daca sufletul, acea parte spirituala -care simte- nu ar fi fost in forma, nu am fi putut/stiut sa constientizam sentimente. Sa stim ce trece prin noi..
Deci , nu Dumnezeu trebuie glorificat , ci spiritul uman.
“Când ai scos misterul – L-ai scos pe Dumnezeu afară pentru că niciodată nu-L vom putea înţelege pe deplin.”
Nimeni, niciodata nu o sa inteleaga ce e Dumnezeu si cine e Dumnezeu..
de ce ? Simplu! Pentru ca sa intelegi ceva trebuie sa fii la nivelul de intelegere respectiv.
Ca o limba, sau ca matematica.. trebuie sa le intelegi ca sa le sti..trebuie sa fi la acelasi nivel.
Dar daca ai fi la acelasi nivel ca sa intelegi cine/ce e Dumnezeu, ar trebui sa fi Dumnezeu.
Nu e vorba ca daca dezlegi misterul il scoti pe Dumnezeu afara..este vorba ca nici macar nu trebuie sa incercam..
Scopul vietii, este de a cunoaste care este partea noastra spirituala din noi insine, dinauntrul omului, care este din ORIGINEA spirituala, adica sa cunoastem puterea noastra pozitiva/dragostea, colaborarea cu alti oameni, empatia. Altruismul.
De a vrea binele aproapelui asa cum il vrei pe al tau.
In asta trebuie sa il cautam pe Dumnezeu, si din tot sufletul mi-as dori ca biserica peste tot , in toata lumea asta sa predice si nu discriminare, marginalizare, separare intre oameni.
Unire, unificare, dragoste, in Spirit!!
Amen!
Nu ştiu pe ce bază faci aceste afirmaţii.
Noi facem afirmaţii pe baza Bibliei dar afirmaţiile tale sunt bazate pe păreri subiective omeneşti.
Dumnezeu nu poate fi comparat cu matematica. Dumnezeu este incomprehensibil şi tocmai am punctat acest lucru dar El poate fi cunoscut pentru că S-a revelat omului.
Oamenii trebuie să se focalizeze pe Dumnezeu nu pe oameni. Altruismul este fără sens şi valoare dacă nu există dragoste pentru slava lui Dumnezeu
Pacat ca nu ai inteles nimic, nimic, din postul meu.
In orice caz, Biblia, Koran,Torrah, toate au fost scrise de oameni!!
Iar daca Dumnezeu este incomprehensibil(exact ce postul meu zice!!)nu are nevoie de legi umane, de ritual uman de preaslavire. Nu e om, ca sa aiba nevoie de asta!!
Oamenii trebuie sa se focalizeze pe oameni si spiritul uman, si nu pe predici subiective, despre imaginatie subiectiva.
Nu -l recunosti pe Dumnezeu in preaslavirea lui, ci in dragostea pentru semeni, in empatie pentru omenire, in colaborare.
Pe Dumnezeu il cunosti in dragostea omului pentru om. Nu in vorbe subiective.
Întreb din nou. Ce bază ai la afirmaţiile tale?
Scopul lui Dumnezeu în trimiterea Fiului Său a fost ca El să ne poată restitui giuvaerul pierdut, giuvaerul închinării; ca să ne întoarcem şi să facem din nou acel lucru pentru care am fost creaţi iniţial – adică să ne închinăm Domnului în frumuseţea sfinţeniei Lui.
Amin!
Amin încă odată